Scabia (Raia): Ce Este, Cum Se Manifestă și Cum o Recunoști Corect

Scabia este o afecțiune cutanată contagioasă cauzată de un mic acarian Sarcoptes scabiei, care sapă tuneluri în piele, provocând mâncărime intensă și iritații. Se transmite frecvent prin contact direct piele-pe-piele. Contrar credinței populare, potrivit căreia doar cei cu probleme de igienă pot avea râie, această boală poate afecta pe oricine. Deși neplăcută, scabia este tratabilă cu medicație specifică și măsuri de igienă adecvate. Medicul expert dermatolog poate diagnostica și trata cu succes râia, recomandând medicația specifică și măsurile de igienă adecvate.

Ce poți afla din acest articol:

• Ce este scabia (râia)?
• Cum se manifestă scabia? Simptome principale
• Cum se transmite scabia?
• Diagnosticarea scabiei
• Cum se deosebește scabia de alte boli de piele?

Ce este scabia(râia)

Scabia este o boală parazitară contagioasă, cauzată de Sarcoptes scabiei var. hominis. Acest parazit microscopic este un acarian, o „rudă” îndepărtată a căpușei. Acarienii nu fac parte din ordinul insectelor, aparțin clasei Arachnida, aceeași categorie din care fac parte și păianjenii și scorpionii.

imagine preluată Wikipedia.org

Acarianul scabiei este foarte mic, are dimensiuni de 0,3-0,4mm, trăiește în piele unde se hrănește cu celulele pielii și lichid intercelular. Modul de viață a parzitului râiei este cel care determină simptomele caracteristice ale acestei boli:

• Acarianul scabiei sapă tuneluri în stratul exterior al pielii (]n epiderm).
• În timpul săpării, se hrănește cu celulele pielii și consumă lichidele intercelulare pentru a supraviețui.
• Nu se hrănește cu sânge (spre deosebire de căpușe).
• Pe lângă hrănire, acarienii depun ouă și își elimină excrementele în piele, ceea ce declanșează o reacție alergică puternică (mâncărime intensă).

Cum se manifestă scabia? Care sunt simptomele râiei?

Scabia (râia) este o boală parazitară foarte răspândită la nivel global dar cei mai vulnerabili la această afecțiune sunt copiii din mediile sărace și supraaglomerate. Însă, acest lucru nu înseamnă că trebuie să ai dificultăți financiare sau probleme de igienă pentru a contracta scabia. Această boală parazitară este extrem de contagioasă iar parazitul cunoscut sub numele de acarianul uman al scabiei, este atât de mic încât nu poate fi văzut pe piele.

Există mai multe simptome ale scabiei, dar cel mai important dintre ele este mâncărimea, în special noaptea. Mâncărimea este uneori atât de intensă încât împiedică somnul. Mâncărimea este rezultatul reacției de hipersensibilitate la parazit, excrementele și ouăle acestuia.

Alte simptome ce pot apărea în scabie, sunt:

• Erupția cutanată – la majoritatea celor afectați de scabie se observă o erupție cutanată caracterizată de mici umflături adesea dispuse în linie ondulată. Aceste ridicături pe piele se produc deoarece  femela parazitului sapă șanțuri în stratul superficial al pielii pentru a-și depune ouăle. Se formează mici galerii unde ouăle și larvele parazitului se dezvoltă. Tunelurile sunt un semn caracteristic al scabiei, dar de multe ori nu sunt evidente, fiind acoperite de leziunile pielii cauzate de scărpinare.

imagine preluată NHS.uk

• Pot apărea vezicule, pustule.
• Uneori apar pe piele zone solzoase, asemănătoare eczemei.
• Leziuni cauzate de scărpinare – datorită intensității mâncărimii apare scărpinarea excesivă care duce la apariția leziunilor pe piele. Apar răni superficiale dar care se pot complica datorită posibilității infectării.
• Numărul de paraziți în scabia obișnuită este de 10 – 15 exemplareîn timpul unei infestații inițiale și aproximativ jumătate din acest număr la reinfestări.

Leziuni ale pielii în scabie

imagine preluată NHS.uk

Cu cât forma de râie este mai severă, cu atât mâncărimea și leziunile sunt mai severe. Scărpinarea intensă și constantă poate duce la infecții grave ale pielii și chiar la o infecție generalizată, care pune viața în pericol dacă infecția ajunge în sânge (CDC.org).

Zonele corpului unde apare cel mai frecvent scabia

De obicei parazitul scabiei infestează mai mult de o zonă a corpului. Localizarea scabiei într-o singură zonă a corpului este foarte rară.

Acarienii preferă să sape tuneluri în anumite părți ale corpului:

• Mâini – părțile laterale ale degetelor, mai ales în zona dintre degete și în jurul unghiilor.
• Brațe – la nivelul coatelor și zona interioară a încheieturilor.
• Zona axilară (pliurile axilare) – partea din față și cea din spate a acestora
• Pielea din zona mameloanelor
• Zona periombilicală
• La nivelul taliei
• Organele genitale masculine
• Zona situată deasupra genunchilor
• Zona de sub fese și partea inferioară a feselor.
• Zonele laterale și posterioare ale picioarelor
• Sub brățări, ceasuri sau inele – sunt locuri ideale pentru acarieni.

La adulți, acarienii rareori infestează pielea de deasupra gâtului (AAD.org).

imagine preluată NHS.uk

Complicații în scabia obișnuită 

1. Infecțiile secundare cu stafilococ sau streptococ (impetigo, furunculoză) complică frecvent scabia obișnuită. Leziunile cauzate de scărpinare pot reprezenta porți de intare pentru bacterii și pot avea consecințe grave la pacienții vârstnici sau la cei cu imunitatea compromisă. Rareori, pacienții cu scabie pot dezvolta urticarie generalizată. Au fost raportate cazuri în care urticaria a fost prima manifestare a scabiei.
2. Glomerulonefrită post-streptococică: este o complicație rară, dar severă, poate apărea ca urmare a infecției streptococice secundare scabiei. În glomerulonefrita post-streptococică se produce inflamația glomerulilor renali și alte simptome grave la nivelul organismului (hipertensiune arterială, edeme, urină închisă la culoare).

Scabia nodulară 

Este o formă a scabiei clasice, foarte rar întâlnită, de obicei este o reacție de hipersensibilitate a organismului la o infestare anterioară. Leziunea caracteristică este reprezentată de ridicături (papule) de consistență tare, roșiatice, diametrul de 5-6mm, care produc o mâncărime intensă. Zonele în care apar leziunile sunt: axilele, organele genitale, zona inghinală, fesele.

Scabia crusoasă (norvegiană)

Scabia crusoasă este o formă extrem de severă a bolii, având următoarele caracteristici:

• Persoanele cu această afecțiune pot avea sute sau chiar mii de acarieni în piele, spre deosebire de scabia obișnuită, unde numărul acarienilor este de 15 până la 20.
• Pe piele se formează cruste groase, fragile, de culoare gri și fisuri în piele.
• Spre deosebire de scabia obișnuită, în forma crustoasă parazitul se poate transmite și prin contact direct de scurtă durată.
• Factori de risc: terapia locală prelungită cu corticosteroizi, sindromul Down.
• Răspândire agresivă, mai ales la persoanele cu sistem imunitar slăbit (HIV, limfom), vârstnici sau pacienți din instituții medicale.

 Scabia crustată este mult mai contagioasă decât forma obișnuită, deoarece pielea infectată conține un număr foarte mare de acarieni.

imagine preluată Uptodate.com

Râia la copii

La copii, această boală parazitară se răspândește rapid când există o sursă de infecție (un copil bolnav). Poate fi întâlnită și la bebeluși, manifestându-se prin stare generală modificată, refuzul hranei, agitație și dificultăți de somn.

Există câteva diferențe între evoluția acestei boli la copii față de adulți:

• Erupția este mai extinsă decât la adulți.
• Leziunile scabiei la copii sunt mai inflamatorii decât la adulți.
• Frecvent leziunile sunt veziculare.
• Poate afecta întreg corpul, inclusiv palmele, tălpile și scalpul.
• Un semn caracteristic ce apare destul de frecvent la bebeluși sunt veziculele cu puroi pe tălpi și palme

imagine preluată Aad.org

Datorită scărpinării repetate a zonelor afectate, se produc leziuni cutanate, care se pot infecta cu bacterii prezente pe piele, cum ar fi Stafilococul auriu sau streptococii beta-hemolitici, necesitând tratament cu antibiotice (mai multe despre infecția cu Stafilococ auriu puteți afla din articolul „Impetigo, bube dulci – cauze, simptome și tratament”).

Cum se transmite scabia?

Scabia se transmite cel mai frecvent prin contactul direct piele pe piele, dar în cazuri mai rare se poate transmite și prin intermediul obiectelor contaminate. 

Deși se transmite prin contact direct, de obicei este nevoie de mai mult decât o strângere de mână pentru a te contamina. Contactul  direct trebuie să fie prelungit, piele-pe-piele, iar indirect scabia se poate transmite prin împărțirea hainelor sau lenjeriei de pat cu persoane apropiate, cum ar fi partenerii sexuali sau membrii familiei.

În afara corpului uman, parazitul scabiei poate supraviețui aproximativ trei sau patru zile, timp în care se poate transfera de pe obiecte contaminate (inclusiv clanțele ușilor sau alte obiecte de mobilier).

Așa cum am spus, oricine poate face scabie. Râia afectează oameni de toate vârstele, rasele și nu ține cont de situația financiară, transmițându-se inclusiv celora cu o igienă riguroasă. Boala se răspândește rapid în scoli, spitale, grădinițe, cămine de bătrâni și alte centre de îngrijire pe termen lung.

După transmitere, parazitul pătrunde în pielea noii gazde, în zona subcutanată, unde începe femela depune două -trei ouă pe zi. După ce ies din ouă, larvele parazitului scabiei trec printr-un proces de maturizare în interiorul tunelurilor, apoi ies la suprafața pielii sub forma matură. În următoarea etapă, noile exemplare de acarieni migrează în altă parte a corpului sau se transferă pe pielea altei persoane.

În scabie, apariția simptomelor diferă în funcție de interacțiunea anterioară cu acest parazit:

• Dacă nu ai avut scabie înainte, simptomele pot apărea în trei până la șase săptămâni. Totuși, în această etapă poți transmite scabia chiar dacă nu ai încă simptome.

• Dacă ai avut scabie anterior, simptomele apar de obicei în una până la patru zile după infestare, posibil din cauza sensibilizării anterioare a sistemului imunitar.

Este important de precizat că parazitul responsabil pentru râia animalelor, des întâlnit la animalele de companie, aparține unor specii diferite de Sarcoptes scabiei var. hominis, agentul care provoacă scabia la om.

De ce râia animalelor nu se transmite la oameni?

• Acarienii care afectează animalele de companie sunt adaptați exclusiv gazdelor lor și nu pot supraviețui și nu se pot reproduce pe pielea umană.
• În unele cazuri, acarienii de la animale pot provoca iritații temporare la om după un contact prelungit, dar nu pot provoca scabie umană.
• După câteva ore sau zile, fără o gazdă potrivită, acești acarieni mor natural, iar simptomele dispar.

Prin urmare, râia animalelor NU se transmite la oameni.

Diagnosticul scabiei

Diagnosticul scabiei se pune în urma examinării pielii de către medicul expert dermatolog. Acesta va identifica paraziții, ouăle sau materiile fecale ale acestora prin examinarea microscopică a probelor de piele.

Nu este întotdeauna ușor să se stabilească diagnosticul în scabia obișnuită, deoarece numărul acarienilor este mic, ceea ce face ca detectarea lor să fie dificilă. În plus, simptomele scabiei, precum pruritul intens și leziunile cutanate, pot semăna cu cele ale altor afecțiuni dermatologice, cum ar fi dermatita atopică, eczema numulară sau urticaria.

În absența confirmării prin microscopie, diagnosticul poate fi stabilit pe baza istoricului pacientului și a examinării simptomelor și leziunilor caracteristice, cum ar fi tunelurile acariene și pruritul nocturn accentuat. Dermatoscopia poate fi utilizată ca metodă complementară, ajutând la vizualizarea caracteristică a „triunghiului scabiei” (la dermatoscop capul parazitului apare sub o formă specifică de triunghi de culoare inchisă).

aspectul specific de triunghi al capului parazitului scabiei – examinare cu dermatoscopul – imagine preluată UPToDate.com

În cazurile dificile sau atipice, se poate recurge la biopsia cutanată, pentru a excluderea alte afecțiuni cutanate similare.

Cum se deosebește scabia de alte boli de piele?

De multe ori leziunile în scabia clasică sunt leziuni ale pielii cauzate de scărpinarea excesivă. Din acest motiv, este important ca scabia să fie diferențiată de alte afecțiuni frecvente caracterizate prin mâncărime intensă ca simptom principal: dermatita atopică – eczema și eczema numulară , dermatita de contact, și mușcăturile de insecte.

Diferențierea râiei de aceste afecțiuni se bazează pe:

• Istoricul pacientului – prezența mâncărimii la persoanele din anturaj poate fi un indiciu pentru scabie.
• Examenul clinic – distribuția și aspectul leziunilor pot ajuta la stabilirea diagnosticului.

Pentru o diferențiere sigură se examinează la microscop probe de piele (dintr-o zonă cu leziuni pruriginoase se raclează ușor pielea cu un instrument steril și se examinează proba la microscop).

Este foarte importantă examinarea pielii de către medicul expert dermatolog pentru că aceste boli caracterizate prin mâncărime, leziuni ale pielii și înroșire, au cauze și metode de tratament diferite.

​Diagnosticul diferențial al scabiei la copii trebuie să ia în considerare alte afecțiuni pruriginoase cu manifestări cutanate similare. În mod special, Impetigo, o afecțiune destul de frecventă, poate apărea ca o infecție suprapusă pe leziunile de scabie, ceea ce poate masca simptomele caracteristice ale acesteia și poate întârzia diagnosticul corect. În astfel de cazuri, erupția scabiei poate fi acoperită de cruste, eroziuni și secreții purulente, făcând dificilă identificarea tunelurilor acariene și determinând o falsă impresie că afecțiunea este exclusiv bacteriană.

In concluzie, 

Scabia este o afecțiune contagioasă care poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă sau stil de viață, și necesită o diagnosticare corectă pentru a fi gestionată eficient. Identificarea precoce a simptomelor, precum pruritul intens și leziunile cutanate caracteristice, este esențială pentru a preveni răspândirea bolii în comunitate.

Deoarece manifestările pot fi asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni dermatologice, un consult de specialitate este recomandat pentru un diagnostic precis. Clinica de dermatologie Miodera, situată în sectorul 6, București, oferă evaluări dermatologice detaliate pentru identificarea și confirmarea scabiei. Un diagnostic corect realizat de un specialist ajută la evitarea complicațiilor și la gestionarea adecvată a acestei afecțiuni cutanate.