Impetigo, cunoscută și sub denumirea populară de boala bubelor dulci, este o infecție superficiala a pilelii, contagioasă, întâlnită în general la copiii mici și mai puțin la adulți. Bola bubelor dulci este cauzată de bacterii, afectează straturile superficiale ale pielii și este caracterizată de apariția unor vezicule (băsici) care se sparg formând cruste de culoare gălbuie, asemănătoare mierii (de unde și denumirea populară a bolii) sau cruste de culoare maronie.
Impetigo nu este o boală gravă dar este foarte contagioasă recomandându-se izolarea celor afectați. Poate să apară ca urmare a infectării directe a pielii de către bacterii, caz în care se numește impetigo primar sau datorită infectării unor traumatisme minore ale pielii cum sunt mușcăturile, zgârieturile,înțepăturile de insecte sau afecțiuni cum sunt eczemele, caz în care se numește impetigo secundar.
Câteodată impetigo primar este întâlnit și sub denumirea de pioderma sau impetigo contagios, iar apariția impetigo secundar mai este cunoscută și sub denumirea de impetiginizare.
Cauzele apariției impetigo și factorii de risc
Răspunzătoare de apariția infecției sunt in general două bacterii : stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) și streptococul piogen de grup A beta hemolitic (Streptococcus pyogenes).
Marea majoritate a cazurilor sunt produse de stafilococul auriu, în rare cazuri este implicat stafilococul auriu rezistent la meticilină (o tulpină de stafilococ auriu care a dobândit rezistență crescută la antibiotice).
Streptococul beta hemolitic este responsabil de mai puține cazuri de impetigo, cel mai fecvent de grup A, ocazional alte serogrupuri, cum ar fi C și G, singur sau împreună cu stafilococul auriu care se instalează pe fondul infecției streptococice.
Impetigo apare în mod normal în condiții de căldură și umiditate crescută și se transmite foarte ușor de la o persoană la alta.
Predispuși la apariția bolii, sunt copiii mici, între 2 si 5 ani, sugarii, datorită fragilității pielii dar boala poate afecta și adulții de orice vârstă.
Există anumiți factori care pot predispune la dezvoltarea de bube dulci :
- aglomerația
- traume ale pielii (tăieturi,zgârieturi, înțepături de insecte, prezența arsurilor sau iritațiilor)
- prezența altor afecțiuni ale pielii (dermatite de contact,dermatite atopice,varicela,herpesul,scabia)
- persoanele purtătoare de streptococ auriu sau stafilococ sunt predispuse la a dezvolta impetigo
- igiena deficitară
- imunitatea compromisă.
- diabetul
Cum se transmite impetigo
Impetigo este o boală foarte contagioasă care se transmite prin contact direct sau indirect.
- Contactul direct cu pielea infectată – este cel mai frecvent mod de transmitere a impetigo, acest mod de infectare presupune atingerea leziunilor cutanate infectate sau a secrețiilor ce provin de la aceste leziuni.
- Contactul indirect prin intermediul obiectelor contaminate – bacteriile pot rămâne pe suprafețe/obiecte contaminate(jucării, obiecte de uz personal,prosoape,etc) și pot contamina alte persoane care intră în contact cu ele.
- Auto-inoculare – persoanele infectate îsi pot răspândi infecția în alte zone ale corpului prin atingerea sau scărpinarea zonelor infectate, apoi atingerea altor zone ale pielii (leziunile mici favorizează infectarea rapida a noilor zone)
Tipuri de impetigo și simptome
Este o infecție bacteriană localizată, de obicei simptomele generale lipsesc, foarte rar poate apărea febră și inflamație a ganglionilor limfatici din apropierea zonei infectate.
În funcție de bacteria care a declanșat infecția și de simptomele și leziunile care apar, distingem 3 forme de impetigo :
Impetigo non-bulos (impetigo contagios)
- Produs de Stafilococul auriu, Streptococul betahemolitic de grup A sau de ambele bacterii (cănd infecția cu stafilococ auriu se instalează pe fondul infecției stafilococice)
- Leziunile pielii încep prin apariția bruscă a unor pete proeminente înconjurate de eritem (înroșirea pielii), care provoacă mâncărime și sunt localizate în jurul nasului și gurii sau extremităților, dar pot apărea și în alte zone ale corpului
- Petele se transformă în vezicule care ulterior devin pustule pline cu lichid seros sau purulent.
- Pustulele se măresc, se decompun și eliberează lichidul din interior, care formează cruste groase aurii, caracteristice. De multe ori se poate ca mai multe vezicule să se unească înainte să se descompună.
- Toată evoluția de la pete (papule) până la stadiul de cruste, durează aproximativ o săptămână.
- Prin auto-inoculare se poate răspândi rapid și în zone aparent fără leziuni ale pielii.
imagini preluate Dernetnz.org
Impetigo bulos
- Apare frecvent la copiii mici, la sugari și este cauzat de stafilococul auriu. Stafilococul eliberează toxine ce vor determina separarea celulelor și formarea unor bule mici sau mari, moi, pline cu lichid clar, gălbui, care mai târziu devine închis la culoare. Bulele au suprafața subțire și se rup spontan, determinând apariția unor cruste maronii, subțiri, cu margine ușor denivelată.
- Leziunile apar în număr mult mai mic decât în impetigo non-bulos
- Cel mai frecvent leziunile apar pe trunchi, mai pot apărea pe fese, extremități și regiuni perineale. La bebeluși se poate manifesta în zona inghinală, genitală și a feselor, din cauza scutecului; veziculele produc senzații de mâncărime și arsură.
- Mai probabil decât în impetigo non-bulos, să apară febra ca reacție sistemică
- Există riscul de auto-inoculare ca și în impetigo non-bulos
imagini preluate Uptodate
Ectima
- Este o formă ulcerativă de impetigo, în care leziunile pătrund prin epiderm adânc în derm
- Aceste ulcere sunt acoperite cu o crustă galbenă sau negricioasă și apar ca niște leziuni,,perforate,, cu margini violacee ridicate.
imagine preluată Uptodate
Complicații ce pot apărea
- Răspândirea infecției bacteriene și posibilitatea apariției limfangitei,celulitei și bacteriemiei.
- Sindromul de piele opărită
- Glomerulonefrita post-streptococică: o afecțiune renală acută, rară, în urma infecției cu streptococ.
- Cicatricile sunt rare, cel mai probabil pot apărea după ectimă.
- Posibilă dezvoltarea unor schimbări în pigmentarea pielii.
- Scarlatina, complicație a impetigo streptococic.
Diagnosticul în impetigo
Stabilirea diagnosticului se face pe baza examenului fizic al leziunilor și istoricului medical al pacientului. Dacă se suspectează stafilococul auriu rezistent la meticilină se fac și culturi bacteriene pentru confirmarea diagnosticului.
Leziunile clinice specifice pentru stabilirea diagnosticului sunt :
- Impetigo non-bulos – Papule, vezicule și pustule care se descompun rapid pentru a forma cruste aurii aderente; localizat adesea pe față sau pe extremități.
- Impetigo bulos – Bule moi, pline de lichid, care se rup și lasă o crustă maro subțire; adesea situat pe trunchi.
- Ectima – ulcere ,,perforate,, cu cruste galbene sau negricioase și margini violacee ridicate.
Diagnosticul diferențial:
In impetigo non-bulos diagnosticul diferențial se face față de afecțiuni ale pielii ce evoluează cu zone localizate de inflamație și cruste gălbui : dermatita de contact, dermatofitoza, infecția cu virusul herpes simplex.
Impetigo bulos trebuie diferențiat de alte afecțiuni ale pielii în care apar vezicule : dermatita acută de contact, varicelă, arsuri, reacții veziculoase la mușcăturile de insecte, pemfigus.
Diagnosticul diferențial în ectimă include alte afecțiuni în care pot apărea ulcere localizate : infecții micobacteriene sau fungice profunde, piodermita gangrenoasă.
Tratamentul în impetigo
Tratamentul are ca scop reducerea răspândirii bolii, înlăturare disconfortului și aspectului neplăcut al leziunilor. Terapia se poate realiza pe cale orala sau locală. Fără tratament boala este posibil să se vindece în 14-21 zile, cam 20% din cazuri se pot rezolva spontan.
Cu tratament boala se vindecă în 10 zile. Tratamentul reduce riscul apariției complicațiilor și ajută la prevenirea răspândirii bolii. Fără tratament, pot apărea noi leziuni si vezicule timp de mai multe săptămâni, iar infecția poate pătrunde adânc în piele cauzând noi probleme mai grave.
Terapia locală este utilizată pentru pacienții cu o afectare limitată a pielii, iar terapia orală este folosită în cazul în care există numeroase leziuni. Spre deosebire de impetigo, ectima trebuie tratată întotdeauna cu terapie orală.
Măsuri generale de tratament în impetigo
- Curățare leziunilor în mod regulat cu apă și săpun antibacterian. Cu grijă, pentru a nu le agrava, trebuie îndepărtate crustele de culoarea mierii (aad.org).
- Practicați o bună igienă a mâinilor și păstrați unghiile scurte.
- Acoperiți zonele afectate cu pansament etanș pentru a preveni răspândirea și auto-însămânțarea bacteriilor în alte zone ale corpului.
- După atingerea zonelor afectate mâinile trebuie spălate bine sau dezinfectate cu soluții pe bază de alcool.
Terapia locală implică mai puține efecte secundare și un risc mai scăzut de dezvoltare a rezistenței bacteriene în comparație cu terapia orală.
Antibioticele utilizate cel mai frecvent în terapia locala sunt mupirocinul și retapamulin – utilizate timp de 5 zile. Acidul fusidic poate fi eficient în tratarea impetigo, dar există dovezi de creștere a rezistenței la stafilococul auriu în cazul utilizării locale. Deși pot fi folosite, neomicina și bacitracina pot provoca dermatită de contact. În plus, bacitracina poate determina apariția reacțiilor alergice.
Terapia orala trebuie administrată în impetigo extins și ectimă, Cefalexina și dicloxacilina sunt tratamente adecvate deoarece izolatele de S. aureus din impetigo și ectima sunt de obicei sensibile la meticilină. Deși eritromicina și clindamicina pot trata și impetigo, unele tulpini de stafilococ auriu și streptococ beta hemolitic de grup A pot fi rezistente la aceste terapii.
Tratamentul cu antibiotice orale se face timp de 7 zile.
Situații particulare
- În cazul în care numai streptococii beta hemolitici de grup A sunt cei ce au cauzat impetigo extins sau ectima, terapia indicată este cu penicilină orală (dacă impetigo produs de streptococii beta hemotilici este limitat, se recomandă aplicarea locala de antibiotic).
- În cazul în care infecția suspectată sau confirmată este produsă de stafilococul auriu rezistent la meticilină, se adaptează antibioticul sistemic.
- În cazul folosirii doxiciclinei este important ca pacienții să evite expunerea excesivă la soare din cauza fotosensibilității asociate cu acest antibiotic
- În cazul coinfecției cu scabie, tratarea acesteia este importantă pentru optimizarea răspunsului impetigo la tratamentul cu antibiotic.
- Dacă impedigo recidivează în mod repetat, consultați medicul expert dermatolog atunci când se întâmplă, posibil să aveți și o alta afecțiune asociată cu impetigo.
În cazul în care leziunile nu răspund la terapia cu antibioticul folosit, posibilitatea unor agenți patogeni rezistenți sau a unui diagnostic incorect trebuie luată în calcul.
Prevenirea răspândirii impetigo
Fiind o boală extrem de contagioasă, masurile de prevenire a răspândirii sunt extrem de importante.Ce putem face?
- Cea mai bună măsură de prevenire este spălarea mâinilor cu apă și săpun.Copiii trebuie învățați să se spele corect pe mâini. Când utilizarea apei și săpunului nu este posibilă, se pot folosi dezinfectanții pe bază de alcool.
- Când cineva din casă are impetigo, trebuie să stea în izolare și să nu împartă obiectele personale precum haine, prosoape,etc. Suprafețele și obiectele atinse în mod frecvent trebuie dezinfectate (de ex. clanțele). Spălați hainele și lenjeria de pat a celor infectați la temperaturi ridicate. Spălați și dezinfectați jucăriile copiilor.
- Leziunile trebuie acoperite, în caz contrar atunci când le atingeți sau vă scărpinați bacteriile vor ajunge pe mâini și le puteți răspândi în alte zone ale corpului sau altor persoane.
- Dacă leziunile sunt în zona nasului sau a gurii, aveți grijă când strănutați să nu contaminați măinile sau pe cei din jur.
- Când aveți tăieturi, zgârieturi sau iritații ale pielii, păstrați-le curate și uscate.
- Nu împărțiți obiectele de uz personal.
- Deoarece infecția este foarte contagioasă, copilul bolnav trebuie să stea acasă și nu trebuie să se întoarcă la grădiniță sau școală decât atunci cănd o recomandă medicul dermatolog, În general acest lucru va fi posibil în cel puțin 24-48 de ore după începerea terapiei cu antibiotice.
- Nu duceți copilul infectat cu bube dulci în zone aglomerate, parcuri sau locuri de joacă. Protejati ceilalți copii!
- Protejați persoanele cu imunitate scăzută, se pot contamina ușor.
Impetigo este o infecție cutanată comună și foarte contagioasă, mai ales în rândul copiilor. Este esențial să mențineți o bună igienă și să urmați tratamentele recomandate pentru a preveni răspândirea și agravarea infecției. Dacă simptomele persistă sau se agravează, este important să solicitați ajutorul unui medic dermatolog pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat. Un specialist poate oferi cele mai bune soluții pentru gestionarea și prevenirea complicațiilor.
Pentru mai multe informații despre alte boli contagioase frecvente la copii, cum ar fi varicela și boala gură-mână-picior, puteți consulta următoarele articole:
Asigurați-vă că urmați recomandările medicale și că protejați sănătatea copiilor prin măsuri preventive adecvate.
