Bolile cu transmitere sexuală (infecții cu transmitere sexuală): ce trebuie să știi

Bolile cu transmitere sexuală (BTS), cunoscute și sub denumirea de infecții cu transmitere sexuală (ITS), reprezintă o problemă majoră a sănătății populației la nivel global. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), mai mult de un milion de boli cu transmitere sexuală, majoritatea fără simptome, sunt diagnosticate în fiecare zi la persoane cu vârsta cuprinsă între 15- 49 ani.

Ce inseamna BTS și ITS ? Sunt doi termeni folosiți pentru aceste probleme grave de sănătate, termeni ce au în principiu aceeași semnificație, dar există totuși o diferență importantă.

Bolile cu transmitere sexuală sunt afecțiunile care au simptome clinice evidente, în timp ce termenul de infecții cu transmitere sexuală include și infecțiile care pot fi asimptomatice (fără să prezinte nici un semn de boală) dar pot fi transmise sexual.

Deci, bolile cu transmitere sexuală sunt cauzate de infecții cu transmitere sexuală. Infecțiile cu transmitere sexuală pot evolua, provocând leziuni, determinând apariția simptomelor, transformîndu-se în boli, sau pot exista fără simptome.

Cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală

Există mai mult de 30 de tipuri de bacterii, virusuri și paraziți care se pot transmite pe cale sexuală, mai mult decât atât, unele dintre acestea se pot transmite și de la mamă la copil în timpul sarcinii, nașterii sau alăptatului.

Dintre acestea, la nivel global, conform datelor OMS există opt agenți patogeni responsabili de cele mai multe cazuri de infecții cu transmitere sexuală :

• 4 BTS vindecabile – Sifilis, Gonoreea, Chlamydia și Trichomoniaza.
• 4 BTS care sunt infecții virale – Hepatita B, Virusul Herpes Simplex (HSV), HIV si Virusul Papiloma Uman (HPV)

Virusul Papiloma Uman (HPV)

Virusul papiloma uman (HPV) este cea mai frecventă ITS mai ales la vârsta adolescenței.

Virusul papiloma uman  este un virus care poate provoca veruci pe piele, veruci genitale și unele forme de cancer. Există multe tipuri de HPV. Diferite tipuri pot cauza diferite probleme de sănătate.

Unele tipuri de HPV sunt necancerigene și determină apariția unor papiloame pe pielea de la nivelul pleoapelor, gâtului, axilei sau veruci genitale (condiloame genitale), alte tipuri de HPV cauzează cancer de col uterin, penian și anal sau orofaringian (la nivelul gurii și gâtului).

Majoritatea persoanelor care fac HPV nu știu că au. Prin urmare, este ușor de răspândit partenerilor fără să-ți dai seama.

Infecția cu HIV 

HIV este virusul imunodeficienței umane, este virusul care provoacă sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA).

Infecția cu HIV este o boală gravă, incurabilă a sistemului imunitar. În trecut, opțiunile de tratament pentru SIDA erau limitate.

Deși nu există un leac pentru HIV și nici un vaccin care să îl prevină, există tratamente care ajută persoanele cu infecție HIV să trăiască mai mult (precum și să reducă riscul de transmitere a acesteia către partenerii lor).

Cu toate acestea, mulți oameni încă mor în fiecare an de SIDA.

Gonoreea și Chlamydia 

Sunt două infecții bacteriene grave ale zonei genitale.

La femei pot să apară secreții vaginale, dureri abdominale, inflamarea vaginului și leziuni la nivelul anusului. Aceste infecții cu transmitere sexuală pot evolua cu apariția bolii inflamatorii pelvine (BIP).

Boala inflamatorie pelvină poate provoca durere severă, poate duce la infertilitate (incapacitatea de a rămâne gravidă) și/sau poate crește riscul de sarcină ectopică (sarcina implantată într-o trompă uterine sau în altă parte în afara uterului).

La bărbați, gonoreea și chlamydia pot provoca, de asemenea, o inflamație în zona genitală, „epididimita”. În acestă situație, epididimul (o structură mică care se află deasupra testiculului și stochează spermatozoizi) devine inflamat, apare durerea în zona pelvină, disconfort și sensibilitate în zona testiculară. In chlamidia apar scurgeri galbene verzui la nivelul penisului.

Atât gonoreea, cât și chlamydia pot fi vindecate cu antibiotice. Este important să fii testat pentru aceste infecții dacă există posibilitatea să fi contactat una din ele, deoarece majoritatea oamenilor nu au niciun simptom atunci când sunt infectați. Sunt două BTS foarte contagioase, așa că, dacă suspectezi o infectare, nu mai sta pe gânduri și vizitează o clinică de dermatovenerologie.

Herpesul genital 

Herpesul genital este o infecție cu transmitere sexuală virală, care are ca simptom apariția unor răni sau vezicule dureroase sau pruriginoase în zona genitală. Rănile se vindecă, dar pot reapărea în orice moment mai târziu în viață. Nu există tratament pentru această boală.

Virusul care provoacă herpesul genital se poate răspândi chiar și atunci când nu există răni prezente. Majoritatea persoanelor cu herpes nu au simptome, așa că nu știu că și-ar putea infecta partenerul sexual. Tratamentul cu medicamente poate scurta durata de durată a leziunilor de pe piele și poate reduce riscul de repetare a focarelor.

Hepatita Virală B

Hepatita B este inflamația ficatului determinată de o infecție virală. În cele mai multe cazuri, boala dispare după manifestările inițiale, dar la unii oameni poate determina apăriția unor leziuni hepatice grave sau a insuficienței hepatice.

Se transmite pe cale sexuală dar și prin contact direct sau alte căi (ace infectate, la naștere, în timpul transfuziilor sau transplantului de organe). Majoritatea copiilor și adolescenților sunt vaccinați împotriva acestei infecții cu o serie de trei vaccinuri. Ar trebui să discutați cu medicul dumneavoastră de sănătate dacă nu sunteți sigur dacă ați primit acest vaccin.

Sifilisul

Sifilisul este o infecție cu transmitere sexuală care poate provoca ulcer la nivelul organelor genitale sau anusului. Uneori este posibil să nu observați ulcerul, deoarece de obicei nu provoacă durere sau poate fi în interiorul vaginului sau anusului. Este important să consultați imediat medicul dumneavoastră dacă observați răni sau ulcere.

De obicei, sifilisul poate fi vindecat cu antibiotice dar pot apărea și probleme grave pe termen lung dacă boala nu este tratată.
Urmările sifilisul pot duce la sechele grave pe termen lung, inclusiv manifestări cardiace și neurologice. Toate acestea pot fi prevenite prin tratament în stadiile incipiente ale bolii.

Deoarece boala poate evolua cu semne minime și poate trece neobservată, testarea persoanelor fără simptome dar care au fost expuse, este obligatorie. Screening-ul și tratamentul pot reduce transmiterea infecției. În plus, sifilisul este asociat cu un risc crescut de transmitere și dobândire a HIV.

Trichomoniaza

Trichomoniaza este o infecție cu transmitere sexuală frecventă, cauzată de un parazit mic care poate provoca mâncărime și/sau o scurgere din vagin sau penis, deși unele persoane nu prezintă nici un semn de boală.

Deși de obicei evoluează fără simptome, la femei, trichomoniaza poate determina apariția unor scurgeri vaginale cu aspect purulent, disconfort la urinare și crește riscul apariției bolii inflamatorii pelvine. La gravide poate determina nașterea prematură. La bărbați, trichomoniaza evoluează fără simptome, doar în aproximativ 10% din cauzi pot apărea iritații ale penisului sau uretrite.

Dacă un partener sexual vă spune că a fost diagnosticat cu trichomonas, ar trebui să vizitați urgent clinica de dermatovenerologie, chiar dacă nu aveți simptome. Trichomoniaza poate fi vindecată cu antibiotice.

Alte boli cu transmitere sexuală

Pe lângă infecțiile cu transmitere sexuală, există si altele, care nu sunt incadrate în această categorie, dar au fost evidențiate ca boli în care, transmitere prin contact apropiat și sexual reprezintă căi importante de infectare. Acestea boli sunt :

1.  Hepatita A și hepatita C – Acestea sunt alte tipuri de virusuri hepatice care sunt de obicei răspândite în alte moduri. Dar se pot răspândi și prin sex. In hepatita C majoritatea persoanelor infectate nu au simptome sau au doar simptome ușoare, așa că nu știu întotdeauna că sunt infectate. Virusul hepatitei C este o infecție virală care poate provoca leziuni hepatice grave sau insuficiență hepatică. Infecția cu hepatita C poate fi de obicei tratată cu medicamente și, cu tratamente mai noi, poate fi adesea vindecată.
2.  Virusul Zika – Este de obicei răspândit prin înțepăturile de țânțari. Dar se poate răspândi și prin sex.
3. Boala meningococică – Produsă de bacteria Neisseria meningitidis cunoscută și ca meningococ. Se poate răspândi în timpul contactului apropiat, inclusiv prin sex.
4.  Mpox (cunoscută și sub numele de monkeypox sau variola maimuței) – Este o infecție virală care se poate răspândi în timpul contactului apropiat, inclusiv prin sex. Este răspândită în Africa dar sau semnalat cazuri izolate și în Europa, inclusiv în România.

Simptome în bolile cu transmitere sexuală

In BTS, există simptome care pot apărea iar uneori pot fi nespecifice. De asemenea, în cazul multor boli cu transmitere sexuală, simptomele pot fi intermitente, apărând și dispărând în mod variabil. De exemplu, pacienții pot experimenta episoade de disconfort, cum ar fi dureri, mâncărimi sau erupții cutanate, care se diminuează sau chiar dispar temporar, doar pentru a reapărea mai târziu.

Această fluctuație a simptomelor poate face ca infecția să fie dificil de detectat sau tratat la timp, contribuind la complicații ulterioare și la transmiterea neintenționată a infecției.

Simptome care trebuie urmărite atunci când suspectăm o infecție cu transmitere sexuală :

• Mâncărime genitală sau pe pielea din jurul zonei genitale
• Răni, umflături sau erupții pe pielea din jurul vulvei, penisului, testiculelor, anusului, feselor, coapselor sau gurii
• Scurgeri neobișnuite din vagin sau penis
• Durere, sângerare sau disconfort din cauza sexului sau urinării
• Sângerări vaginale noi sau neobișnuite, între cicluri sau sângerări în timpul menopauzei
• Umflare și durere la nivelul testiculelor
• Simptome generale ce pot include : febră, grețuri,oboseală,pierdere în greutate,tulburări de memorie sau auz

Screening-ul în ITS

Ce este screening-ul? Este testarea persoanelor care nu au simptome, o serie de analize pentru boli cu transmitere sexuală pe care trebuie să le facă cei ce au fost expuși sau suspectează o astfel de infectare.

Această testare este foarte importantă pentru că, atunci când nu există simptome o persoană poate avea o infectie sexuală fără să stie acest lucru, și să o transmită mai departe.

Screening-ul în ITS este recomandat pentru toate persoanele care prezintă un risc de infecție sexuală. Acestea ar trebuie să se testeze chiar dacă se simt sănătoase. Există diferite tipuri de analize pentru boli cu transmitere sexuală, din sânge sau urină, teste din secreții, probe de fluide sau țesut, pe care medicul specialist dermatovenerolog vă poate sfătui să le faceți.

Testarea în bolile cu transmitere sexuală

Cine trebuie să se testeze pentru ITS ? În primul rând, dacă bănuiți că aveți o infecție ce ați contactat-o pe cale sexuală sau, ați întreținut relații sexuale de orice fel cu o persoană diagnosticată cu o infecție sexuală, trebuie să vă testați.

Testele recomandate sunt diferite, în funcție de boala suspectată, sexul pcientului și obiceuri sexuale, dar, recomandările generale ar fi următoarele :

• Toata lumea ar trebui să se testeze pentru HIV cel puțin o dată
• Femeile cu vârsta sub 25 de ani care au făcut sex ar trebui să fie testate în fiecare an pentru gonoree și chlamydia.
• Femeile peste 25 de ani care fac sex cu mai mult de 1 partener și nu folosesc prezervative ar trebui să fie testate în fiecare an pentru gonoree și chlamydia.
• Testarea bolilor cu transmitere sexuală la bărbații care întrețin sex cu bărbați ar trebui includă cel puțin o dată pe an teste pentru HIV, sifilis, chlamydia și gonoree. Aceasta ar trebui să includă testarea oricăror părți ale corpului care ar putea fi infectate, inclusiv rectul. Bărbații care fac sex cu bărbați ar trebui, de asemenea, să fie testați cel puțin o dată pentru hepatita A, B și C
• Gravidele ar trebui să fie testate în primul trimestru pentru sifilis, HIV și hepatită B. De asemenea, ar trebui să fie testate pentru chlamydia și gonoree dacă au mai mult de 1 partener sexual.

Testele diferă, fiecare caz este tratat în funcție de particularitățile sale. Cel mai bun sfat și indicațiile pentru testare le veți primi în clinica de dermatovenerologie unde medicii specialiști sunt pregătiți să vă ajute.

Tratamentul în infecțiile cu transmitere sexuală

Tratamentul în ITS depinde de tipul de infecție sexuală contactat. Tratamentul poate include antibiotice și/sau medicamente antivirale, în funcție de cauza bolii.

Infecțiile transmise sexual produse de bacterii, sunt de obicei mai ușor de tratat comparativ cu cele produse de virusuri. Acestea se pot diagnostica, gestiona și trata dar nu întotdeauna tratarea simptomelor va duce la vindecarea bolii.

In cazul infectiilor produse de bacterii, medicul din clinica de dermatovenerologie va recomanda administrarea antibioticelor o anumită perioadă de timp precum si eventualitatea retestărilor după o anumită perioadă.

În cazul infecțiilor produse de virusuri, cum este cazul infecției HIV sau a cea cu virus herpetic, medicamentele antivirale care vor fi recomandate vor avea ca efect rărirea episoadelor de recidivă dar boala va putea fi transmisă în continuare partenerilor în cazul sexului neprotejat.

Cum poți preveni o infecție transmisă pe cale sexuală

Ca pentru orice boală, cel mai bun tratament este prevenția. Prevenția ITS este posibilă dar nu poate garanta 100% prevenirea bolilor ce se transmit pe cale sexuală.

Dar, există căi prin care puteți evita contactarea unei astfel de boli, extrem de contagioase.

Există măsuri preventive ce țin de conduita sexuală, altele de prevenția reprezentată de utilizarea vaccinurilor, a medicamentelor sau altor dispozitive.

• Utilizați prezervativul de fiecare dată când întrețineți relații sexuale
• Vorbiți cu partenerul înainte despre bolile cu transmitere sexuală, despre eventuali alți parteneri și testări pentru aceste boli, dacă ați făcut acest lucru
• Nu întrețineți relații sexuale dacă dumneavoastră sau partenerul aveți simptome ce ar indica o astfel de afecțiune. Orice leziune existentă de herpes reprezintă un focar de transmitere a acestei boli.
• Vizitati o clinică de dermatovenerologie și discutați cu medicul specialist despre vaccinurile ce previn BTS. Dacă aveți 26 de ani sau mai puțin, puteți face vaccinul pentru a vă proteja împotriva HPV, virusul care provoacă veruci genitale și cancer de col uterin. Alte vaccinuri ce se pot administra sunt vaccinurile pentru hepatita A sau B. Există și posibilitatea vaccinării pentru Mpox sau meninigită, dacă este cazul.
• În cazul herpesului genital se pot administra medicamente antivirale care scad șansa de transmitere a infecției
• În cazul riscului crescut de contactare a ITS, medicul expert dermatovenerolog vă poate sfătui în privința unor măsuri care pot scădear riscul de infectare (de exemplu, în cazul riscului crescut de infectare HIV, un medicament antiviral administrat zilnic va scădea riscul infectării)

Problema BTS este gravă și reală iar diagnosticarea din timp a ITS trebuie tratată cu deosebită importanță. Scopul este de a identifica și trata persoanele infectate înainte de apariția complicațiilor, și de asemenea, de a identifica și trata partenerii sexuali ai celor bolnavi, pentru a preveni transmiterea și reinfectarea.

Bolile cu transmitere sexuală reprezintă o amenințare semnificativă pentru sănătatea oamenilor, având impact nu doar asupra sănătății sexuale dar și asupra stării psihice a persoanelor afectate. Stigmatizarea asociată cu ITS poate duce la izolare socială, depresie și anxietate, ceea ce agravează suferința emoțională. În plan fizic, ITS pot provoca infertilitate atât la bărbați, cât și la femei.

Unele ITS, cum ar fi papilomavirusul uman (HPV), sunt direct legate de dezvoltarea anumitor tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de col uterin, cancerul anal și alte forme de cancer genital. Alte infecții cu transmitere sexuală netratate sau tratate necorespunzător, pot complica sarcina, crescând riscul de avort spontan, naștere prematură și transmiterea de la mamă la copilul nou născut a infecției.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, un aspect ce care complică și mai mult lupta împotriva bolilor cu transmitere sexuală este rezistența la medicamente. Utilizarea pe scară largă și uneori necorespunzătoare a antibioticelor a dus la apariția tulpinilor rezistente, care devin din ce în ce mai dificil de tratat cu antibioticele disponibile.Această rezistență amenință capacitatea de a controla infecțiile cu transmitere sexuală la nivel mondial.

De aceea există o cercetare continuă pentru găsirea de noi strategii de tratament, inclusiv dezvoltarea de noi antibiotice, îmbunătățirea diagnosticului și poate cel mai important lucru, promovarea unui comportament sexual mai responsabil pentru a preveni transmiterea și reinfectarea.