Mounjaro și căderea părului

Mounjaro și căderea părului: de ce poate apărea în timpul slăbirii?

Medicamentele utilizate pentru scăderea în greutate, inclusiv terapiile injectabile care acționează asupra receptorilor GLP-1 și GIP, sunt folosite din ce în ce mai frecvent datorită eficienței lor în reducerea greutății corporale. Totuși, asemenea oricărui tratament medicamentos, utilizarea lor poate fi însoțită și de efecte adverse.

În ultimii ani, odată cu utilizarea pe scară tot mai largă a semaglutidei și tirzepatidei, a crescut și interesul pentru asocierea dintre Mounjaro și căderea părului, dar și pentru apariția acestui fenomen în cazul altor terapii utilizate pentru controlul greutății.

Studiile recente susțin existența unei astfel de asocieri, însă mecanismul nu este încă pe deplin clarificat. Căderea părului ar putea fi legată de tratament, de scăderea rapidă și importantă în greutate, de modificările aportului nutrițional sau de asocierea mai multor factori, inclusiv factorii individuali caracteristici fiecăruia. Tocmai de aceea, este important să diferențiem un posibil efect direct al medicamentului de efectele pe care procesul de slăbire le poate avea asupra ciclului normal de creștere a părului.

Mounjaro și căderea părului: există o legătură?

Din studiile realizate până în prezent, reiese existența unei asocieri între utilizarea anumitor medicamente din clasa terapiilor GLP-1 și căderea părului, în cele mai multe cazuri fiind analizată apariția acestui efect secundar în cazul semaglutidei și tirzepatidei, substanța activă din Mounjaro.

Totuși, asocierea constatată dintre Mounjaro și căderea părului, nu demonstrează în mod cert și faptul că acesta acționează direct asupra foliculului pilos, provoacând pierderea părului. Conform acestor date, în studiile clinice cu tirzepatidă efectuate la persoane cu exces ponderal, alopecia a fost raportată mai frecvent la pacienții care au primit tratamentul decât la cei care au primit placebo.

Într-unul dintre studiile clinice, căderea părului a fost constată la aproximativ 5% dintre pacienții tratați cu tirzepatidă, comparativ cu mai puțin de 1% dintre cei care au primit placebo. Într-un alt studiu, aceasta a fost raportată la aproximativ 7% dintre pacienții tratați cu tirzepatidă, comparativ cu aproximativ 1,4% în grupul placebo (1).

Ce tip de cădere a părului poate apărea în timpul tratamentului de slăbire?

Asocierea tratamentului cu căderea părului, a fost observată și în cazul semaglutidei. În studiile în care semaglutida 2,4 mg a fost administrată pentru controlul greutății, căderea părului a fost constatată la aproximativ 3% dintre pacienții tratați, comparativ cu aproximativ 1% dintre cei care au primit placebo. Căderea părului a fost observată mai frecvent la persoanele care au pierdut cel puțin 20% din greutatea corporală, ceea ce sugerează că amploarea scăderii în greutate ar putea avea un rol important.

O analiză a datelor clinice, publicată în 2026 a evaluat 24 de studii privind căderea părului asociată terapiilor GLP-1. Semaglutida și tirzepatida au prezentat cele mai evidente asocieri, însă rezultatele nu au fost uniforme între studii. Din acest motiv, dovezile actuale indică o asociere, dar nu permit stabilirea unei relații directe de cauzalitate între Mounjaro și căderea părului (1).

Prin urmare, atunci când căderea părului apare în timpul tratamentului cu Mounjaro, Wegovy sau Ozempic, nu putem presupune automat că medicamentul afectează direct foliculul pilos. Scăderea rapidă sau importantă în greutate și deficiențele nutriționale care o pot însoți sunt alte posibile explicații care trebuie luate în considerare.

În multe dintre aceste studii care au analizat asocierea dintre Mounjaro și căderea părului nu a fost precizat tipul de alopecie. Atunci când s-a identificat tipul de cădere a părului, cele mai frecvent constatate forme au fost efluviul telogen și alopecia androgenetică. Ambele sunt forme de alopecie în care foliculii piloși nu sunt distruși definitiv.

Efluviul telogen este o formă de alopecie care se manifestă printr-o cădere difuză (părul nu cade doar dintr-o anumită zonă dar mai frecvent este observată în regiunea tâmplelor) și temporară a părului. Apare atunci când un număr mai mare de foliculi trec prematur din faza de creștere în faza de repaus a ciclului firului de păr.

Pentru evaluarea căderii părului, poate fi efectuat testul de tracțiune (hair pull test). Desprinderea unui număr mai mare de fire decât în mod normal poate indica o cădere activă. Firele desprinse aflate în faza de repaus pot fi recunoscute după aspectul caracteristic al rădăcinii. Dacă este necesar, examinarea microscopică a firelor de păr poate ajuta la stabilirea fazei ciclului de creștere în care acestea se aflau în momentul desprinderii.

Unii dintre factorii care pot declanșa eflluviul telogen, sunt și stresul metabolic, restricția calorică determinată de dietă și scăderea rapidă în greutate. Având în vedere că Mounjaro poate determina o scădere semnificativă în greutate, acest mecanism ar putea explica, cel puțin parțial, căderea părului observată la unii pacienți în timpul tratamentului.

caderea parului cand slabesti

Efecte propuse ale agnoiștilor GLP-1 asociate căderii părului – imagine preluată National Library of Medicine

Alopecia androgenetică este diferită. Este o formă de cădere a părului influențată de predispoziția genetică și caracterizată prin miniaturizarea progresivă a foliculilor și o subțiere progresivă a părului. Spre deosebire de bărbați, unde această afecțiune poate duce adesea la pierdera completă a părului, la femei căderea părului tinde să fie mai difuză și mai puțin severă, fără a ajunge la o lipsă totală a părului pe scalp.

Analiza studiilor a identificat și cazuri de alopecie androgenetică la persoanele tratate cu agoniști GLP-1, însă acest lucru nu demonstrează că medicamentele sunt cauza directă. Una dintre ipotezele discutate este că un episod de efluviu telogen determinat de scăderea rapidă în greutate poate face mai evidentă o alopecie androgenetică preexistentă, care până atunci nu era evidentă clinic.

Pentru celelalte forme de alopecie, dovezile disponibile sunt reduse în ceea ce privește asocierea cu terapiile GLP-1.

Mecanismul prin care poate apărea căderea părului în timpul tratamentului cu tirzepatidă sau semaglutidă nu este încă pe deplin cunoscut. Se pare că pot fi implicați mai mulți factori, dar în prezent nu se poate stabili cu certitudine cât din acest efect este determinat de medicament și cât este consecința procesului de scădere în greutate.

Scăderea rapidă și importantă în greutate

Una dintre principalele explicații pentru asocierea Mounjaro cu căderea părului este scăderea rapidă sau semnificativă în greutate. O pierdere importantă de kilograme într-un interval relativ scurt poate reprezenta un stres pentru organism și poate perturba temporar ciclul normal de creștere a părului.

Ca răspuns la acest stres, un număr mai mare de foliculi piloși poate trece prematur din faza de creștere (anagen) în faza de repaus (telogen). Ulterior, firele respective se desprind, determinând o cădere difuză a părului caracteristică efluviului telogen. Această ipoteză este susținută și de faptul că pierderea părului a fost observată mai frecvent în unele studii la persoanele care au avut o scădere ponderală mai importantă. Totuși, asocierea nu demonstrează cert că pierderea rapidă în greutate este singura cauză a căderii părului în timpul tratamentului cu Mounjaro, Wegovy sau Ozempic.

Reducerea aportului alimentar și posibilele deficiențe nutriționale

Semaglutida și tirzepatida reduc apetitul și aportul alimentar. Atunci când restricția calorică este importantă, poate scădea și aportul de proteine, vitamine și minerale (de exemplu, fier, zinc, proteine ​​sau micronutrienți) necesare funcționării normale a organismului, cu consecințe și asupra foliculului pilos. Restricția calorică poate determina un aport energetic insuficient pentru susținerea creșterii firului de păr, sugerând că, deficitul energetic ar putea contribui la apariția căderii părului.

Deficiențele nutriționale sunt evaluate ca posibil factor ce poate contribui la căderea părului, însă nu s-a demonstrat că persoanele tratate cu GLP-1 care prezintă alopecie au în mod obligatoriu astfel de deficiențe. De aceea, acestea trebuie investigate individual și nu presupuse automat.

Modificările hormonale și metabolice asociate slăbirii

Pentru că o scădere importantă în greutate produce numeroase modificări metabolice și hormonale, există și posibilitatea ca aceste schimbări să influențeze ciclul foliculului pilos și să contribuie la trecerea mai multor fire în faza telogenă.
Și în acest caz, mecanismul este considerat posibil, dar nu este demonstrat ca explicație directă a alopeciei asociate tratamentelor GLP-1.

Un posibil efect direct al medicamentului și dozei acestuia, asupra foliculului pilos

Această posibilitate rămâne una dintre întrebările la care studiile actuale nu oferă încă un răspuns clar. Faptul că alopecia a fost raportată mai frecvent la pacienții tratați cu anumite terapii GLP-1 arată posibilitatea existenței și a unui efect legat de medicament.

Tirzepatida este un medicament pentru pierderea în greutate extrem de eficient, producând de obicei reduceri mai mari ale greutății corporale decât semaglutida, potrivit datelor existente. În mai multe studii clinice care au evaluat tirzepatida pentru pierderea în greutate, căderea părului a fost raportată la 5,4% dintre participanții tratați față de 0,9% care au primit placebo, riscul de cădere a părului se pare că a fost comparabil între dozele studiate.

De asemenea, potrivit acelorași studii, tirzepatida (Mounjaro) este asociată cu căderea părului mai mult decât alte substanțe care acționează asupra receptorilor GLP-1, ceea ce poate reflecta efectele sale de scădere rapidă în greutate. Totodată, în studiile clinice, femeile care utilizează tirzepatidă par să prezinte un risc mai mare de alopecie (7,1% ) față de 0,5% la bărbați.

Datele privind semaglutida nu sunt însă uniforme. Într-o analiză publicată în 2024, un risc crescut de alopecie a fost observat în cazul semaglutidei administrate oral în doză de 50 mg/zi, căderea părului fiind constatată la 23 din 334 din persoanele studiate (6,9%). În schimb, în cazul semaglutidei administrate subcutanat în doză de 2,4 mg săptămânal, căderea părului a fost constatată la un singur pacient din 407 (0,2%).

Aceste diferențe arată că rezultatele nu pot fi aplicate automat diferitelor medicamente ce acționează asupra receptorilor GLP-1, formelor de administrare sau diferitelor doze, astfel încât relația dintre acestea și căderea părului necesită încă studii suplimentare.

Datele existente nu susțin un mecanism simplu prin care activarea receptorului GLP-1 ar determina direct pierderea părului.

Predispoziția individuală

Nu la persoanele care slăbesc rapid sau utilizează aceste medicamente apare căderea părului. Caracteristicile individuale și existența unei predispoziții genetice sau hormonale, pot influența modul în care părul răspunde la schimbările produse în organism.
Un episod de efluviu telogen poate, de asemenea, să facă mai evidentă o alopecie androgenetică preexistentă, care până atunci nu fusese observată sau era discret manifestată.

Prin urmare, asocierea dintre Mounjaro, Wegovy sau Ozempic și căderea părului pare să fie determinată de mai mulți factori. Scăderea rapidă în greutate, reducerea aportului alimentar, modificările metabolice și predispoziția individuală pot contribui la apariția alopeciei, în timp ce existența unui efect direct al medicamentelor asupra foliculului pilos nu este, în prezent, demonstrată.

Momentul în care poate începe căderea părului în timpul tratamentului cu Mounjaro, Wegovy sau Ozempic nu este încă bine stabilit. Nu există date care să evidențieze cu precizie intervalul dintre începerea tratamentului și apariția alopeciei (3).

Dacă pierderea părului apare sub forma unui efluviu telogen asociat scăderii în greutate, aceasta nu este de obicei imediată. Firele aflate în faza telogen rămân o perioadă la nivelul scalpului înainte de a se desprinde. Din acest motiv, în mod normal, căderea părului devine de obicei evidentă la aproximativ 2-3 luni după factorul declanșator (1).

În cazul terapiilor GLP-1, se consideră că, dacă este vorba despre un efluviu telogen asociat pierderii în greutate, apariția căderii părului la aproximativ 1,5-3 luni după începerea tratamentului sau după creșterea dozei ar putea fi explicată prin acest mecanism. Acesta este însă un interval estimat pe baza evoluției efluviului telogen și nu o perioadă demonstrată ca fiind specifică pentru Mounjaro, Wegovy sau Ozempic (1).

Un alt studiu retrospectiv separat, realizat pe 140 de pacienți cu efluviu telogen asociat scăderii în greutate, a constatat că pierderea părului a început, în medie, la aproximativ 1,1 luni după perioada de slăbire. Studiul nu s-a referit în mod specific la pacienți tratați cu GLP-1 (4).

Prin urmare, căderea părului poate deveni vizibilă la câteva săptămâni sau luni după începerea scăderii în greutate, astfel poate să nu facă imediat legătura între cauză și efect. Momentul apariției poate varia însă de la o persoană la alta, iar datele actuale stabilest un interval specific pentru fiecare dintre aceste medicamente.

Atunci când căderea părului apare în timpul tratamentului cu Mounjaro, Wegovy sau Ozempic, primul pas este evaluarea dermatologică. Medicul trebuie să stabilească dacă este vorba despre un efluviu telogen, alopecie androgenetică sau o altă formă de alopecie, deoarece investigațiile necesare pot fi diferite.

În consultul dermatologic sunt importante:

  • istoricul pacientului și examinarea scalpului și a părului
  • momentul în care a început căderea
  • ritmul și amploarea scăderii în greutate
  • modificările recente ale dozei medicamentului
  • alimentația, alte medicamente administrate
  • existența unor episoade anterioare de alopecie.

Testul de tracțiune a părului și tricoscopia digitală pot completa examinarea și pot ajuta la diferențierea efluviului telogen de alte forme de cădere a părului.

Studiile clinice dedicate terapiilor GLP-1 recomandă ca, atunci când căderea părului persistă să fie luate în considerare câteva analize de bază: hemoleucograma, feritina,calciul seric, TSH și vitamina D. Scopul lor este identificarea unor posibile cauze asociate, precum anemia, deficitul de fier, tulburările funcției tiroidei sau anumite deficiențe nutriționale.

Apariția căderii părului nu înseamnă automat că tratamentul cu Mounjaro, Wegovy sau Ozempic trebuie întrerupt. Dovezile disponibile nu demonstrează că aceste medicamente produc în mod direct leziuni ale foliculului pilos, iar în multe cazuri pot exista și mai mulți factori implicați, precum scăderea rapidă în greutate, restricția calorică cu deficitul unor nutrienți  sau existența unei alopecii prealabile (1).

Înțelegera cauzelor care ar putea să determine căderea părului este importantă, pentru a corecta eventualele probleme nutriționale sau a regla ritmul scăderii în greutate.

În cazul în care căderea părului este importantă sau persistă, se poate evalua tratamentul cu Mounjaro pentru ajustarea dozei sau chiar întreruperea temporară a terapiei. Decizia de reevaluare a tratamentului trebuie luată în considerare după ce a fost analizată severitatea căderii părului, cât și beneficiile tratamentului precum și motivul pentru care acesta a fost recomandat.

În prezent nu există un protocol specific, a cărei eficacitate să fie demonstrată, pentru prevenirea căderii părului asociate tratamentului cu Mounjaro, Wegovy sau Ozempic. Deoarece scăderea rapidă în greutate și modificările specifice dietei alimentare sunt considerate posibili factori implicați, măsurile preventive urmăresc în primul rând limitarea factorilor care pot favoriza căderea părului (1).

Totuși, pentru a limita căderea părului, este important să se țină cont de câteva recomandări:

  • Evitarea unei restricții calorice excesive și asigurarea constantă a unui aport adecvat de proteine și nutrienți pe parcursul procesului de slăbire. Reducerea apetitului produsă de aceste medicamente poate face ca unele persoane să consume cantități foarte mici de alimente, ceea ce poate crește riscul unui aport nutrițional insuficient.
  • Dacă analizele semnalează deficiențe de fier, vitamina D, vitamina B12, zinc sau alte deficiențe nutriționale, acestea pot fi corectate în funcție de recomandarea medicului. Suplimentele nu ar trebui însă administrate automat tuturor pacienților. Dovezile actuale nu arată că administrarea suplimentelor în absența unei deficiențe previne căderea părului asociată terapiilor GLP-1.
  • Poate fi important ritmul în care are loc scăderea în greutate. O pierdere ponderală rapidă reprezintă un stres fiziologic pentru organism și poate favoriza apariția efluviului telogen. Totuși, studiile disponibile nu stabilesc un anumit ritm de slăbire care să prevină în mod specific căderea părului la persoanele tratate cu GLP-1.

Dacă pierderea părului a început deja, identificarea tipului de alopecie este esențială. Efluviul telogen, alopecia androgenetică sau asocierea celor două necesită abordări diferite, iar persistența căderii poate necesita evaluare dermatologică și tricoscopie.

Nu există în prezent un tratament dermatologic specific pentru căderea părului asociată cu Mounjaro, Wegovy sau Ozempic. Alegerea tratamentului depinde de tipul de alopecie identificat, motiv pentru care diferențierea dintre efluviul telogen și alopecia androgenetică este importantă. Literatura recentă privind terapiile GLP-1 recomandă această diferențiere înainte de stabilirea conduitei terapeutice.

În cazul efluviului telogen, principala măsură este identificarea și, atunci când este posibil, corectarea factorului declanșator. Dacă acesta este asociat unei scăderi rapide în greutate, sunt importante stabilizarea ritmului de slăbire, asigurarea unui aport adecvat de proteine și nutrienți și corectarea deficiențelor identificate prin analize. În multe cazuri, efluviul telogen este reversibil, iar creșterea părului se reia progresiv după corectarea factorului declanșator (1).

Dacă evaluarea dermatologică evidențiază alopecie androgenetică, tratamentul este diferit pentru că asa cum îi spune și numele, cauza poate fi o predispoziție genetică și o componentă hormonală.

Tratamentul pentru alopecie variază în funcție de tipul și severitatea acesteia. Medicul expert dermatolog este cel mai indicat să stabilească tratamentul potrivit, care poate include:

Datele disponibile până în prezent nu susțin existența unei asocieri între anumite terapii utilizate pentru scăderea în greutate și căderea părului, semnalele fiind mai consistente pentru tirzepatidă și semaglutidă. Cu toate acestea, studiile nu demonstrează încă faptul că aceste medicamente afectează direct foliculul pilos.

Căderea părului pare să fie un fenomen complex, în care pot interveni mai mulți factori. Scăderea rapidă și importantă în greutate, restricția calorică, aportul insuficient de proteine și micronutrienți și modificările metabolice produse în timpul slăbirii pot favoriza apariția căderii părului. Riscul mai mare a fost observat la persoanele care pierd un procent mai important din greutatea corporală pentru că ritmul și amploarea slăbirii se pare că au un rol important.

În cele mai multe cazuri este vorba despre efluviu telogen, foliculii nu sunt distruși, iar căderea părului poate fi reversibilă. Persistența problemei, apariția unui model specific de rarefiere sau lipsa regenerării necesită însă evaluare dermatologică pentru identificarea unei eventuale alopecii androgenetice sau a altor cauze (1)

Prin urmare, apariția căderii părului în timpul tratamentului cu Mounjaro, Wegovy sau Ozempic nu înseamnă automat că medicația trebuie întreruptă. Identificarea tipului de alopecie și a factorilor care contribuie la apariția acesteia permite alegerea solu adaptate fiecărui pacient, iar decizia privind continuarea sau modificarea tratamentului trebuie luată împreună cu medicul care a prescris tratamentul de slăbire.

.Bibliografie:

  1. National Library of Medicine – GLP-1 therapies and hair loss: A systematic review of current evidence and implications for counseling
  2. National Library of Medicine – Tirzepatide in dermatology: cutaneous adverse events, emerging therapeutic roles, and cosmetic implications – A comprehensive review
  3. National Library of Medicine –Telogen Effluvium: A Review
  4. National Library of Medicine – Telogen Effluvium Associated With Weight Loss: A Single Center Retrospective Study