Îmi cade părul de la Mounjaro_

„Îmi cade părul de la Mounjaro?” este una dintre întrebările care pot apărea atunci când, pe parcursul tratamentului, observăm mai multe fire de păr decât de obicei pe perie, la duș sau pe haine. Uneori schimbarea devine evidentă abia după câteva săptămâni sau luni și poate ridica numeroase întrebări: este Mounjaro cauza, cât timp va continua căderea, părul va crește din nou și este necesară modificarea tratamentului?
În acest articol răspundem celor mai frecvente întrebări despre căderea părului în timpul tratamentului cu Mounjaro, de la primele semne și momentul în care este recomandat consultul dermatologic până la analizele și opțiunile de tratament care pot fi luate în considerare.

Există o asociere între tratamentul cu Mounjaro și căderea părului, însă nu putem spune în acest moment că tirzepatida provoacă direct căderea părului. În studiile clinice pentru scăderea în greutate, alopecia a fost raportată mai frecvent la pacienții tratați cu tirzepatidă decât la cei care au primit placebo. O analiză sistematică publicată în 2026 a identificat tirzepatida și semaglutida printre medicamentele pentru care există cele mai multe semnale privind această asociere.

În cazul tirzepatidei, studiile incluse în această analiză au raportat alopecie la aproximativ 5,4% dintre participanții tratați pentru scădere în greutate, comparativ cu 0,9% în grupurile placebo. Totuși, aceste date nu ne spun dacă pierderea părului este un efect direct al medicamentului. Scăderea rapidă și importantă în greutate, modificările aportului alimentar și apariția efluviului telogen sunt câteva dintre mecanismele care ar putea explica cel puțin o parte dintre cazuri.

Prin urmare, formularea cea mai corectă este că pierderea părului poate apărea în timpul tratamentului cu Mounjaro, dar cauza exactă nu este încă pe deplin stabilită (1).

În studiile clinice pentru controlul greutății, căderea părului a fost raportată la aproximativ 4,9-5,7% dintre participanții tratați cu tirzepatidă, în funcție de doză, comparativ cu aproximativ 0,9% dintre cei care au primit placebo. Cu alte cuvinte, fenomenul a fost observat la aproximativ 1 din 20 de pacienți tratați cu tirzepatidă în aceste studii.
Căderea părului nu apare însă la majoritatea persoanelor care utilizează Mounjaro. În plus, frecvența raportată într-un studiu clinic nu ne permite să stabilim dacă fiecare caz a fost determinat direct de medicament sau dacă au contribuit scăderea în greutate și alți factori asociați procesului de slăbire.
Informațiile oficiale europene pentru Mounjaro includ în prezent alopecia printre reacțiile secundare raportate în cazul utilizării pentru controlul greutății (2).

Nu putem separa efectul de cădere a părului datorat Mounjaro de cel al slăbirii. Datele recente susțin rolul scăderii ponderale în căderea părului: tirzepatida, care poate produce o pierdere importantă în greutate, a fost asociată mai frecvent cu efluviul telogen, iar riscul este similar cu cel întâlnit după chirurgia bariatrică, o situație în care scăderea rapidă în greutate este un factor cunoscut pentru apariția efluviului telogen.

Nu există încă un interval specific stabilit pentru căderea părului atunci când se urmează tratamentul cu Mounjaro. În studiile clinice cu tirzepatidă a fost raportată alopecia, însă momentul exact al apariției nu a fost stabilit.

Dacă este vorba despre efluviu telogen asociat scăderii în greutate, căderea părului nu apare de obicei imediat. Este de așteptat să devină vizibilă la aproximativ 1,5-3 luni după începerea tratamentului, după creșterea dozei sau după o perioadă în care a avut loc o scădere ponderală importantă. Acest interval corespunde modului în care evoluează efluviul telogen: există o întârziere între factorul declanșator și momentul în care firele intrate prematur în faza de repaus încep să se desprindă.

Există și date recente din practica reală care susțin acest interval. Într-un studiu din 2026, dintre persoanele care au constatat căderea părului în timpul utilizării tratamentelor injectabile pentru scădere în greutate, cel mai frecvent debut a fost la 1-3 luni, cel mai des întâlnită a fost în grupul care utiliza Mounjaro. Studiul are însă limitări importante și nu demonstrează că Mounjaro a fost cauza căderii părului (4).

Da. Scăderea rapidă sau importantă în greutate este un factor cunoscut care poate favoriza apariția căderii părului, o formă de cădere difuză și de obicei temporară a părului. Pierderea ponderală importantă, restricția calorică și posibilele deficite de nutrienți reprezintă un stres pentru organism și pot determina trecerea prematură a unui număr mai mare de foliculi din faza de creștere în faza de repaus

În cazul tratamentelor pentru slăbit, datele recente arată același fenomen: riscul mai mare de cădere a părului observat în cazul terapiilor care produc o scădere ponderală mai rapidă și la persoanele care pierd un procent mai mare din greutate susține ipoteza că atât viteza, cât și amploarea slăbirii pot avea un rol. Totuși, nu este încă stabilit cât din acest risc este determinat de slăbire și cât poate reprezenta un efect al medicamentului.

În cazul Mounjaro, acest efect este observat mai frecvent, în asociere cu o scădere în greutate mai rapidă și mai importantă.

Datele din studiile disponibile nu demonstrează clar că riscul de cădere a părului crește odată cu doza de Mounjaro. Într-unul dintre principalele studii clinice cu tirzepatidă pentru scăderea în greutate, alopecia a fost raportată la 5,1% dintre pacienții care au primit 5 mg, 4,9% la 10 mg și 5,7% la 15 mg, comparativ cu 0,9% în grupul placebo. Diferențele dintre cele trei doze sunt mici și nu indică o relație clară doză-răspuns.

Totuși, creșterea dozei poate coincide cu o reducere mai importantă a apetitului (deci si un aport de nutrienți mai scăzut) și cu o perioadă de scădere ponderală mai accentuată. În aceste condiții, este posibil ca pierderea părului să devină vizibilă după creșterea dozei fără ca doza mai mare să fie neapărat cauza directă. Analiza sistematică recentă consideră că scăderea rapidă în greutate și modificările aportului nutrițional sunt factori care trebuie luați în considerare în interpretarea acestei asocieri.

Prin urmare, apariția căderii părului după creșterea dozei de Mounjaro este posibilă, dar în prezent nu avem suficiente dovezi pentru a afirma că dozele mai mari provoacă un risc mai mare de alopecie

Efluviul telogen produce, de obicei, o cădere difuză a părului: se observă mai multe fire atunci când se spălă părul, pe perie sau pe haine, iar densitatea părului poate scădea pe întreaga suprafață a scalpului. În mod caracteristic, căderea începe la câteva săptămâni sau luni după un factor declanșator, cum ar fi scăderea rapidă în greutate, restricția calorică, o boală sau un alt stres important pentru organism.

Alte forme de alopecie pot avea un aspect diferit. În alopecia androgenetică, de exemplu, rarefierea este progresivă și apare într-un anumit model, în timp ce alopecia areata se manifestă frecvent prin zone bine delimitate, lipsite de păr. Efluviul telogen poate apărea însă și la o persoană care are deja alopecie androgenetică, ceea ce poate face diferențierea mai dificilă.

Diagnosticul nu este stabilit numai după aspectul căderii părului. Dermatologul poate examina scalpul, poate efectua testul de tracțiune a firelor și, mai ales, tricoscopia digitală. Aceasta permite evaluarea foliculilor și a firelor de păr și poate evidenția semne caracteristice altor forme de alopecie. Dacă există suspiciunea unor factori asociați, pot fi recomandate și analize de sânge.

Nu există încă suficiente studii pentru a stabili cât durează în mod specific căderea părului asociată tratamentului cu Mounjaro. Analizele recente arată că durata și evoluția căderii părului constatate în timpul tratamentului cu tirzepatidă nu au fost evaluate suficient pentru a putea stabili un interval caracteristic.

Dacă pierderea părului este determinată de un efluviu telogen asociat scăderii rapide în greutate, căderea activă durează de obicei câteva luni. În forma acută, efluviul telogen se reduce treptat în general în mai puțin de 6 luni după îndepărtarea factorului declanșator. Refacerea densității părului este însă mai lentă, deoarece firele noi au nevoie de timp pentru a crește și a deveni vizibile.

Dacă pierderea părului continuă mai mult de 6 luni, este considerată persistentă/cronică și este indicată reevaluarea dermatologică pentru a identifica un factor declanșator care persistă sau dacă este vorba de o altă formă de alopecie.

Este recomandată evaluarea dermatologică dacă pierderea părului este foarte accentuată, continuă să se agraveze sau persistă mai mult de aproximativ 6 luni.

Consultul dermatologic este indicat și atunci când apar zone bine delimitate fără păr, rarefierea se produce predominant în anumite regiuni ale scalpului sau sunt prezente simptome precum mâncărime intensă, durere, roșeață, scuame sau leziuni la nivelul scalpului. Aceste manifestări nu sunt tipice unui efluviu telogen simplu și pot indica o altă afecțiune a scalpului sau o altă formă de alopecie.

În cazul persoanelor aflate în tratament cu Mounjaro, merită luată în calcul și o cădere a părului asociată unei scăderi foarte rapide în greutate sau unui aport alimentar mult redus, deoarece pot exista factori nutriționali care contribuie la problemă.

Nu există un set de analize recomandat în mod specific tuturor persoanelor care prezintă căderea părului în timpul tratamentului cu Mounjaro. Analizele se aleg în funcție de tipul căderii părului, ritmul scăderii în greutate, alimentație, simptome și istoricul medical.

În cazul unei suspiciuni de efluviu telogen, pot fi utile în primul rând hemoleucograma, feritina și evaluarea funcției tiroidei prin TSH.

În funcție de context, medicul poate recomanda și dozarea vitaminei D, vitaminei B12, zincului sau a altor parametrii atunci când există suspiciunea unui aport insuficient ori a unei deficiențe nutriționale.

Scopul analizelor nu este să confirme că „Mounjaro provoacă alopecie”, ci să identifice factori care pot contribui la căderea părului și care pot fi corectați. Nu este însă recomandată efectuarea automată a unui număr mare de analize sau administrarea de suplimente fără identificarea unei deficiențe. Evaluarea dermatologică poate stabili investigațiile necesare pentru fiecare pacient.

Da. Un aport insuficient de proteine poate contribui la apariția căderii părului. Foliculul pilos are o activitate metabolică intensă, iar restricția calorică și reducerea importantă a aportului de proteine pot perturba ciclul normal de creștere a părului, determinând trecerea unui număr mai mare de fire în faza de repaus și, ulterior, căderea acestora.

În timpul tratamentului cu Mounjaro, reducerea apetitului poate determina uneori și o scădere importantă a cantității de alimente consumate. O analiză a studiilor existente din 2026 privind terapiile GLP-1 și căderea părului menționează aportul insuficient de proteine, alături de scăderea rapidă în greutate și alte deficiențe nutriționale, printre factorii care ar putea contribui la apariția efluviului telogen (1).

Acest lucru nu înseamnă însă că orice persoană care utilizează Mounjaro și observă căderea părului are un deficit de proteine Alimentația trebuie evaluată individual, iar creșterea aportului de proteine sau utilizarea suplimentelor proteice este justificată în special atunci când aportul este insuficient.

Deficitul de fier este cel mai bine documentat dintre cele enumerate și poate contribui la apariția efluviului telogen. Feritina este utilizată pentru evaluarea rezervelor de fier, deși relația dintre valoarea exactă a feritinei și căderea părului este încă discutată.

Niveluri scăzute de vitamina D au fost observate în unele studii la persoanele cu efluviu telogen și alte forme de alopecie, dar rezultatele nu sunt uniforme. În cazul zincului, un deficit important poate determina alopecie, însă asocierea dintre nivelurile de zinc și efluviul telogen este mai puțin clară. Pentru vitamina B12 există și mai puține dovezi care să demonstreze o legătură directă cu căderea părului (6).

Nu este recomandată administrarea automată a biotinei doar pentru că apare căderea părului în timpul tratamentului cu Mounjaro. Deși deficitul de biotină poate provoca alopecie, acesta este rar, iar studiile nu au demonstrat că suplimentarea cu biotină îmbunătățește creșterea părului la persoanele care nu au un deficit.

Dozele mari de biotină pot modifica rezultatele anumitor analize de laborator, inclusiv unele teste tiroidiene, hormonale și cardiace. De aceea, medicul și laboratorul trebuie informați dacă pacientul utilizează suplimente cu biotină.

În multe situații, apariția căderii părului nu impune întreruperea tratamentului cu Mounjaro. Dacă este vorba despre o cădere difuză și temporară asociat procesului de slăbire, primul pas este identificarea și corectarea factorilor care pot întreține căderea părului. Se recomandă în special evitarea unei scăderi foarte rapide în greutate și a restricției calorice severe, precum și menținerea unui aport nutrițional adecvat.

Este important un aport suficient de proteine și o alimentație care să asigure necesarul de fier, zinc, vitamina D și alți micronutrienți. Dacă sunt identificate deficiențe prin evaluare medicală și analize, acestea trebuie corectate. Administrarea suplimentelor în lipsa unei deficiențe nu s-a dovedit însă o metodă sigură de prevenire sau tratare a efluviului telogen.

Nu neapărat. Căderea părului este recunoscută în informațiile oficiale europene ale Mounjaro ca reacție adversă  la pacienții tratați pentru controlul greutății, însă apariția acesteia nu reprezintă, în sine, o indicație pentru întreruperea tratamentului (3).

Nu există dovezi solide că terapiile GLP-1 produc leziuni permanente ale foliculilor piloși, iar căderea temporară este de regulă reversibilă.

Înainte de a lua în considerare întreruperea tratamentului cu Mounjaro, este util să fie evaluate tipul de alopecie, ritmul scăderii în greutate, alimentația și eventualele deficiențe nutriționale. În cazul unei căderi severe, al unei scăderi excesiv de rapide în greutate sau al unei deficiențe nutriționale confirmate, medicul poate lua în considerare individual ajustarea dozei sau o întrerupere temporară a tratamentului.

Prin urmare, Mounjaro nu ar trebui întrerupt din proprie inițiativă din cauza căderii părului. Decizia se ia împreună cu medicul care a prescris tratamentul în colaborare cu medicul dermatolog, în funcție de severitatea problemei și de beneficiile tratamentului.

Da, însă tratamentul trebuie ales în funcție de tipul de cădere a părului. În prezent nu există un tratament dermatologic aprobat sau un protocol specific pentru căderea părului asociată cu Mounjaro.

Dacă evaluarea dermatologică evidențiază alopecie androgenetică, tratamentul este diferit pentru că asa cum îi spune și numele, cauza poate fi o predispoziție genetică și o componentă hormonală.

Tratamentul variază în funcție de tipul și severitatea acesteia iar medicul expert dermatolog este cel mai indicat să stabilească tratamentul potrivit, care poate include:

 

Bibliografie:

  1. National library of Medicine – GLP-1 therapies and hair loss: A systematic review of current evidence and implications for counseling
  2. Wiley Online Library – Effects of GLP‐1 Receptor Agonists on Hair Loss and Regrowth: A Systematic Review
  3. European Medicines Agency – Mounjaro
  4. National Library of Medicine – Predictors and Characteristics of Hair Loss Among Users of GLP‐1 Receptor Agonists: A Cross‐Sectional Analysis
  5. National Library of Medicine – Diet and hair loss: effects of nutrient deficiency and supplement use
  6. National Library of Medicine –The Role of Vitamins and Minerals in Hair Loss: A Review