Dermatita periorală (DPO)

imagine preluată Dermnetnz.org

Ce este dermatita periorală (DPO)?

Dermatita periorală, cunoscută și sub denumirea de dermatită periorificială, este o erupție cutanată inflamatorie cronică localizată, în special, în jurul gurii. Acest tip de dermtită este caracterizată prin apriția unor mici ridicături roșiatice (papule) și pustule (leziuni cu puroi) perioral, dar poate afecta și alte orificii cutanate, după cum sugerează și numele (periorificială), precum pleoapele sau nasul și ocazional organele genitale.

Cine poate face dermatită periorală?

La nivel mondial dermatita periorală afectează persoanele de toate vârstele și rasele. Cel mai frecvent DPO afectează femeile cu fototip deschis la culoare de vârstă tânără-mijlocie (20-45 de ani), dar poate apărea și la bărbați sau persoane în vârstă. Dermatita periorală este întâlnită adesea și la copii mici cu vârsta între 7 luni-13 ani. Studiile au arătat că dermatita periorală este probabil să apară mai frecvent la fete decât la băieți.

Cauzele apariției DPO

Cauza exactă a apariției dermatitei periorale (DPO) nu este pe deplin cunoscută, însă cercetările sugerează că o combinație de factori interni și externi contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni.

• Disfuncția barierei cutanate

Frecvent detectată la persoanele cu DPO, disfuncția barierei cutanate este un mecanism posibil implicat, ce duce la penetrarea crescută a agenților din exterior prin stratul superficial al pielii, declanșând o reacție iritativă. De asemenea, creșterea pierderilor transepidermice de apă duce la deshidratare, uscăciune, stimulând peroanele afectate să utilizeze în exces produse topice, acest lucru ducând la mai multă iritație.

• Corticoizi topici (local, pe față, inhalatori, intranazal) sunt cel mai frecvent asociați apariției dermatitei periorale. Aplicarea poate fi accidentală (spary-uri nazale pentru rinită alergică) sau intenționată. Nu este pe deplin elucidat dacă utilizarea corticoizilor pentru tratarea altor dermatoze sau aplicarea lor agravează o DOC preexistentă.

Dermatită periorală apărută în urma utilizări unei măști de nebulizare cu corticoizi – https://dermnetnz.org/topics/periorificial-dermatitis

Alți factori posibili declanșatori ai dermatitei periorale sunt :

• Utilizarea produselor de make-up ocluzive, foarte rezistente.
• Disfuncții ale barierei cutanate secundar unor deficiențe nutriționale (deficit de zinc)
• Emolientelor ocluzive ce duc la o hidratare în exces (emoliente ce conțin parafină sau petroleum).
• Alergeni/iritanți – pasta de dinți cu flor, anumite materiale dentare folosite pentru refacerea danturii.
• Parazitul Demodex spp., care se găsește în mod normal pe pielea noastră, poate prolifera excesiv în condiții favorabile și poate contribui la apariția dermatitei periorale.
• Candida albicans și unele bacterii fusiforme
• Modificări hormonale apărute ca urmare a administrării de contraceptive orale, sarcină, pusee premenstruale.
• Predispoziție spre atopie.
• Utilizarea măștilor de oxigen cu nebulizare de corticoizi pot induce dermatită periorală, frecvent la copiii mici.
• Factorii externi precum, lumina UV, căldura și umiditatea (saunele, băile fierbinți), vântul, par să înrăutățească dermatita periorală.

Manifestări clinice

Dermatita periorală clasică

În dermatita periorală clasică leziunile apar în special în jurul gurii dar și în vecinătatea nasului, în jurul ochilor, iar manifestările tipice sunt:

• Erupție acneiformă : papule (mici ridicături) de culoarea pielii sau roșiatice, vezicule și pustule (leziuni cu puroi), de obicei mai mici de 2mm fiecare, dar pot conflua , în leziuni mai mari
• Aspect roșiatic al pielii unde avem leziunile, bine delimitat de pielea sănătoasă
• Pielea din jur este adesea uscată, cu cojite și descuamare continuă
• Senzație de arsură, înțepatură, mâncărime; ca și cum ne ține pielea
• Leziunile se rezolvă de obicei fără cicatrici.

imagine preluată Dermnetnz.org

Deși leziunile sunt limitate în jurul gurii, în cazurile severe se pot extinde la bărbie, obraji, zona laterală a pleoapei inferioare, pleoapa superioară, frunte și zona glabelei. Zona peri-vermilion, din jurul buzei, este de obicei neafectată.
Aplicarea de corticosteroizi topici înaintea vizitei la medicul dermatolog poate masca aspectul inițial al bolii și poate induce efectele secundare ale corticosteroizilor (leziuni de acnee, piele mai subțiată, vase de sânge vizibile în suprafață, vânătăi).

Dermatita periorală granulomatoasă a copiilor

Este o variantă clinică a dermatitei periorale ce este frecvent observată la copii în perioada anterioară pubertății (8-13 ani). Dermatita periorală granulomatoasă evoluează la copii cu dezvoltarea de papule de culoarea pielii, roșiatice sau galben-maronii,identice ca aspect. Lipsesc veziculele și pustulele (leziunile cu puroi), precum și eritemul și cojitele. Descuamarea pielii este mult mai puțin vizibilă decât în dermatita periorală clasică. Apare frecvent după folosirea locală a corticosteroizilor.

dermatita periorala granulomatoasă- imagine preluată Dermnetnz.org

Dermatita periorală lupoidă

Este o formă severă de dermatită periorală. Leziunile sunt reprezentate de apariția unor denivelări (papule) mai numerose și mai mari ca dimensiuni, de culoare roșiatică-brună. Acest subtip poate cauza cicatrici permanente.

Care sunt complicațiile dermatitei periorale?

Dermatita periorală poate prezenta o serie de complicații, care, deși rare, pot agrava disconfortul și aspectul clinic al afecțiunii. Aceste complicații apar, în general, din cauza factorilor declanșatori netratați, a utilizării prelungite a corticosteroizilor topici sau a intervențiilor terapeutice necorespunzătoare.

Complicațiile DOC pot fi :

⦁ Dermatita periorificială granulomatoasă (vezi explicațiile mai sus)
⦁ Rozacee cortico-indusă caracterizată prin papule și papulo-pustule, telangiectazii (vase de sânge milimetrice vizibile la suprafața pielii în zona centrală a feței, frunte și obraji.
⦁ Reapariție a dermatitei periorale în formă agravată după oprirea bruscă a corticoizilor topici de potență mare aplicați pe față.
⦁ Stres psihologic

Dermatită periorificială – imagini preluate Dermnetnz.org

Cum este diagnosticată dermatita periorală?

DPO este diagnosticată pe baza examen clinic al leziunilor și istoricului medical pentru a elimina posibilitatea altor afecțiuni. Există investigații ce pot fi efectuate pentru eliminarea altor diagnostice sau identificarea cauzei DPO:

• Efectuarea de culturi bacteriene sau raclaj al pielii afectate pentru culturi
• Testare cu hidroxid de potasiu (KOH) pentru a exclude o infecție bacteriană sau fungică
• Teste patch pentru diagnosticul dermatitei de contact alergice
•  Biopsie de piele atunci când diagnosticul nu este sigur

dermatită perinazală – imagine preluată Dermnetnz.org

Diagnostic diferențial

Există mai multe afecțiuni dermatologice caracterizate prin apariția erupțiilor și inflamației periorale, în jurul nasului sau ochilor:

• Acneea – caracterizată prin prezența comedoanelor închise/deschise (puncte albe/negre), noduli, chisturi
• Rozacee — pacienții sunt mai în vârstă, distribuția leziunilor diferă, în rozacee fiind predominant în centrul feței și la nivelul pomeților, corelate cu un istoric familial de rozacee
• Dermatită seboreică — distribuție diferită a leziunilor în regiunile frontală, la nivelul liniei părului, scalp, la nivelul sprâncenelor și presternal.
•  Dermatită de contact — alergică sau iritativă (mâncărimile sunt adesea mult mai intense)
• Dermatita celor care au tic-ul de a-și linge buzele
• Impetigo – infecție bacteriană cauzată de Staphylococcus Aureus, prezintă cruste galbene, asemănătoare mierii, la nivelul leziunilor
• Foliculita produsă de Demodex – parazitul este ușor de detectat la examenul microscopic

Tratamentul dermatitei periorale

Dermatita periorală este o afecțiune benignă, nepericuloasă, auto-limitată, fără afectarea altor zone ale corpului. Cu toate acestea aspectul estetic nu este unul de trecut cu vederea, este un factor de stres pentru pacient din punct de vedere social.

Tratamentul DPO este stabilit de medicul dermatolog în urma evaluării leziunilor cutanate și presupune adoptarea unor măsuri generale de îngrijire și/sau a administrării terapiilor locale sau generale.

Măsuri generale de igienă aplicabile în dermatita periorală

În formele ușoare de DPO măsurile generale de îngrijire pot fi suficiente pentru ameliorarea leziunilor, până la vindecare completă, dar medicația prescrisă are rolul de a grăbi procesul de vindecare.
Ce poți să faci acasă :

•  Simplifică rutina de îngrijire a tenului : oprește toate produsele de îngrijire pentru față pe care le folosești, inclusiv creme de protecție solară și emoliente, scoate alte substanțe active din rutină (retinoizii, retinol, hidroxiacizi, vitamina C)
• Spală-te pe față cu apă călduță, până când erupția se liniștește, apoi consideră utilizarea unfăei substanțe de curățare fără detergenți.
• Înlocuiește pasta de dinți cu una ce nu conține fluor.
• Folosește o cremă hidratantă fără substanțe iritante, pentru pielea uscată. Evită cremele ocluzive pe bază de parafină, petroleum, care pot agrava dermatita.Verifică ingredientele produselor de îngrijire în site-uri de încredere (InciDecoder.com)
• Oprește orice aplicare locală de corticoizi – un alt puseu de dermatită este posibil să apară la întreruperea corticoizilor, dar acești nu trebuie reluați! Există posibilitatea agravării simptomelor la oprirea corticoizilor dar trebuie urmărită cu încredere schema terapeutică prescrisă de către medicul dermatolog.

Corticosteroizii administrați intranazal, inhalator sau pe cale orală vor fi continuați conform recomandărilor medicale, dar timpul de răspuns al tratamentului pentru DPO va crește. Spălarea feței și a zonei periorale imediat după utilizarea medicației intranazale sau inhalatorii poate fi de ajutor.

Terapie specifică în dermatita periorală

Diverse terapii locale sau sistemice sunt disponibile; durata tratamentului este în general între 4-8 săptămâni, dar este posibil să se prelungească în funcție de răspunsul la tratament. Dermatita periorală poate reapărea dacă tratamentul este prea scurt.

Tratamentul local 

Dintre substanțele utilizate în tratamentul local:

• Metronidazol 0.75–1% cremă sau gel – tratamentul trebuie de obicei continuat cel puțin 8 săptămâni, perioadă în care se observă un răspuns important la tratament
• Eritromicină 2% gel
• Inhibitori de calcineurină : Pimecrolimus 1% , Tacrolimus 0,03% sau 0,1% – răspunsul clinic la aplicarea inhibitorilor de calcineurină apare de obicei după prima lună de tratament. Tratamentul este de obicei bine tolerat

Terapiile topice pot fi mai greu tolerate din cauza senzitivității faciale crescute și a senzației de usturime, dar acestea trebuie continuate pentru a avea rezultate în urma tratamentului. Tratamentul poate fi întrerupt când avem remisiune completă a leziunilor, dar pacienții ar trebui să continue o rutină de îngrijire blândă, cu produse hipoalergenice, neocluzive și să reintroducă cu grijă și pe rând activii din rutina de îngrijire.

Alți agenți topici considerați eficienți, dar cu studii limitate, sunt:

• Acidul azelaic
• Clindamicina
• Retinoizi – Adapalena
• Sulfacetamidă, produse pe bază de sulf
• Terapia fotodinamică

Terapia sistemică (generală)

• Tetraciclinele  – sunt terapia de primă linie pentru formele moderat-severe de dermatită periorală sau în formele care nu au răspuns la terapia locală efectuată conform schemei terapeutice. Tratamentul cu tetracicline este de obicei bine tolerat cu mențiunea că reacțiile gastrointestinale sunt un efect advers întâlnit frecvent. De aceea, administrarea tetraciclinelor se face după masă cu un pahar mare de apă. Alte efecte adverse includ fotosensibilitatea pe perioada tratamentului, riscul de reacții fototoxice, fotoalergice și depigmentări ale pielii.
• Eritromicina – este opțiunea principală pentru femeile însărcinate sau pentru copiii până în 8 ani;
• Azitromicina este o opțiune de tratament
• Ivermectina ca tratament sistemic este o opțiune terapeutică
• Isotretinoin – s-a demonstrat eficient în anumite cazuri refractare la tratamentele sistemice anterior menționate

În forma ușoară de boală :  se recomandă mai degrabă terapie locală ce constă în Pimecrolimus cremă, Eritromicină gel, Metronidazol gel sau cremă și Tacrolimus unguent.
În forma moderată-severă : tetracicline orale, acestea includ doxiciclină, tetraciclină și monociclină; răspunsul la terapia sistemică este de obicei unul lent.
Pentru copiii cu vârsta sub 8 ani care nu au răspuns la terapia topică, se recomandă terapie sistemică cu eritromicină sau azitromicină.

Evoluția dermatitei periorale

Evoluția DPO este în general favorabilă. Majoritatea pacienților se vindecă în câteva luni fără alte complicații. Utilizarea corticosteroizilor aplicați local poate contribui la cronicizarea afecțiunii.

Dermatita periorală, inclusiv ce granulomatoasă la copii evoluează într-o formă cronică care poate să dureze luni, ani fără un tratament și fără oprirea factorilor agravanți. De obicei nu lasă cicatrici, decât în formele severe, lupoide.
Urmând un tratament adecvat și eliminând factorii favorizanți, dermatita periorală poate să treacă în câteva săptămâni până la luni, dar de regulă, tratamentul se întinde între 4-8 săptămâni.
Majoritatea pacienților răspunde bine la tratament. Dacă DPO reapare la întreruperea terapiei antibiotice, sau reapare în viitor, același tratament poate fi reluat.

Ce trebuie să eviți:

• corticoizii topici; folosiți pe termen lung agravează erupția cutanată
• produsele de make-up ocluzive, foarte rezistente; încearcă să eviți aplicarea fondului de ten; poți încerca să aplici un BB cream lejer, fără parfum și alcool
• irintanții din produsele de îngrijire precum: alcoolul sau parfumul
• scruburile la nivelul feței, dermabraziunile, sau alte dispozitive de curățat tenul.
• expunerea la radiații UV, căldura excesivă și transpirația agravează roșeața, senzația de usturime și mâncărimile/prurit
• emolientele ocluzive; folosește produse pentru ten sensibil, cu o consistență fluidă

Secretul este simplificarea rutinei de îngrijire  și folosirea produselor de bază necesare pentru sănătatea tenului tău. Pentru mai multe informații despre îngrijirea tenului te invităm să citești articolul „Descoperă 4 pași esențiali în rutina de îngrijire a tenului” iar dacă ai nevoie de mai multe informații despre ingredientele pe care trebuie să le eviți atunci când alegi produsele de îngrijire, le poți afla în articolul ” Parabeni,Propilenglicol,Triclosan și alte ingrediente de evitat„.

Referințe:
1. Perioral (periorificial) dermatitis – UpToDate
2. Dermnetnz.org- Periorificial-dermatitis