Terapiile GLP-1 și inflamația: implicații în dermatologie și estetică

Terapiile GLP-1 și inflamația: implicații în dermatologie și estetică

Medicamentele care acționează asupra receptorilor GLP-1, precum semaglutida (Wegovy și Ozempic) și terapiile care acționează simultan asupra GLP-1 și GIP, precum tirzepatida (Mounjaro), sunt din ce în ce mai cunoscute pentru efectul asupra controlului glicemiei, reducerii apetitului și greutății corporale.

Datorită interesului manifestat pentru rezultatele obținute, aceste medicamente au fost subiectul numeroaselor cercetări științifice din ultimii ani. Studiile au arătat că efectele lor la nivelul organismului sunt mult mai complexe și că pot include și influențarea proceselor inflamatorii.

Procesul inflamator din organism este important atât în dermatologie cât și în estetică. Inflamația cronică asociată cu greutatea excedentară și tulburările metabolice, este implicată în mecanismul mai multor afecțiuni cutanate.

Studiile clinice au urmărit dacă aceste terapii pot interveni în procesul inflamator, cum influențează bolile inflamatorii ale pielii și tratamentele estetice care se bazează pe răspunsul organismului la inflamație și regenerarea țesuturilor.

• Ce legătură există între terapiile GLP și inflamație
• GLP-1 și bolile inflamatorii cronice ale pielii
• GLP-1 și psoriazisul
• GLP-1 și hidradenita supurativă
• GLP-1 și regenerarea pielii
• Terapiile GLP-1 și răspunsul pielii la tratamentele estetice
• Terapiile GLP-1 și biostimulatoarele de colagen
• Concluzii

Ce legătură există între terapiile GLP-1 și inflamație

Pe baza datelor disponibile până în prezent, au fost propuse mai multe mecanisme prin care aceste terapii ar putea influența inflamația (3):

• reducerea țesutului adipos, și implicit a inflamației cronice asociate cu excesul de greutate;
• îmbunătățirea controlului glicemic și reducerea efectelor inflamatorii asociate hiperglicemiei cronice;
• influențarea directă a răspunsului sistemului imunitar și reducerea activității unor procese care întrețin inflamația.

O parte din acțiunea acestor medicamente poate fi explicată prin efectul scăderii în greutate. Țesutul adipos nu reprezintă doar o sursă de energie a organismului, ci este un țesut metabolic activ, capabil să producă și să influențeze numeroși mediatori implicați în inflamație. Pentru că excesul de țesut adipos este asociat cu o stare de inflamație cronică de intensitate redusă, odată cu scăderea în greutate, inflamația din organism poate să se reducă.

Diabetul și hiperglicemia cronică pot de asemenea favoriza inflamația și pot contribui la agravarea unor boli inflamatorii ale pielii. Unele din ipotezele studiate este că aceste medicamente ar putea reduce o parte din mediatorii inflamatori produși în condiții de glucotoxicitate, adică efectele negative pe care nivelurile crescute al glucozei din sânge, menținute pe termen lung, îl au asupra celulelor și țesuturilor. Cu toate acestea nu s-a demonstrat că alte tratamente destinate scăderii glicemiei ar avea efecte asupra bolilor inflamatorii ale pielii.

Efectul asupra inflamației nu pare însă să fie determinat doar de scăderea în greutate.Există dovezi că aceste terapii pot influența și raspunsul sistemului imunitar, reducând activitatea unor procese care întrețin inflamația. Din acest motiv, în ultimii ani a crescut interesul pentru posibile efecte asupra unor boli inflamatorii, în special psoriazisul și hidradenita supurativă.

De asemenea, a fost studiată evoluția bolilor inflamatorii cronice ale pielii (precum psoriazisul) la persoanele cu greutate excedentară care au făcut operație de bypass gastric. După bypass-ul gastric, alimentele parcurg un traseu diferit în tubul digestiv, determinând organismul să producă o cantitate mai mare de GLP-1. la unii pacienți s-a observat o amelioare a psoriazisului după intervenție, iar modificările hormonale, inclusiv creșterea GLP-1, au fost propuse ca unul din mecanismele care ar putea contribui la acest efect. Această ameliorare s-a observat uneori chiar înainte de o scădere semnificativă în greutate. Totuși, chirurgia bariatrică produce numeroase modificări metabolice și hormonale, astfel încât efectul nu poate fi atribuit exclusiv GLP-1.

Imagine preluată și adaptată după National Library of Medicine

GLP-1 și bolile inflamatorii cronice ale pielii

Bolile inflamatorii cronice ale pielii sunt recunoscute ca fiind afecțiuni sistemice asociate cu o perturbare imunitară cronică. Cunoștințele actuale privind rolul agoniștilor receptorilor GLP-1 în reglarea proceselor inflamatorii datorită proprietăților imunomodulatoare, sugerează că aceștia pot reduce inflamația și activitatea anumitor boli inflamatorii cronice, așa cum sunt psoriazisul și hidradenita supurativă. Aceste boli sunt recunoscute ca fiind boli sistemice, nu doar ca afecțiuni limitate la nivelul pielii.

Afecțiuni precum sindromul metabolic (implicit și rezistența la insulină) și obezitatea, sunt de asemenea în strânsa legătură cu perturbări ale sistemului imunitar, țesutul adipos în exces modificând comportamentul celulelor imunitare, rezultatul fiind o întreținere a procesului inflamator cronic de grad scăzut. Totodată, persoanele cu exces ponderal prezintă frecvent boli inflamatorii ale pielii precum psoriazisul și hidradenita supurativă.

Peptida-1 asemănătoare glucagonului este un hormon produs în intestin și eliberat ca răspuns la ingestia de alimente, jucând un rol esențial în mecanismele de reglare a glucozei prin stimularea secreției de insulină și inhibarea secreției de glucagon. De asemenea, aceasta reglează apetitul prin întârzierea golirii gastrice și intensificarea senzației de sațietate, contribuind astfel la îmbunătățirea controlului glicemic și la reducerea greutății corporale.

În organism, receptorii pentru GLP-1 sunt localizați în diferite țesuturi, nu doar în intestin, ceea ce sugerează că funcțiile acestui hormon depășesc rolul metabolic clasic de reducere a țesutului adipos și reglarea glicemiei. Datele disponibile sugerează că acesta influențează atât celulele pielii (inclusiv keratinocitele) cât și celulele sistemului imunitar prezente în leziunile inflamatorii (2).

Receptorii GLP-1 prezenți în organism – imagine preluată National Library of Medicine

GLP-1 și Psoriazisul

Persoanele cu psoriazis prezintă un risc crescut de a dezvolta diabet, deoarece cele două afecțiuni au în comun anumite mecanisme implicate în evoluția și dezvoltarea bolii. Există studii care demonstrează că diabetul și hiperglicemia cronică pot intensifica inflamația, și prin urmare, pot agrava psoriazisul (2).

Psoriazisul apare prin interacțiunea dintre predispoziția genetică, anumiți factori declanșatori (strs, stil de viață, infecții, anumite medicamente) și un răspuns anormal al sistemului imunitar. În acest proces sunt implicate anumite celule ale sistemului imunitar care eliberează substanțe proinflamatorii. Acestea întrețin inflamația și stimulează multiplicarea accelerată a keratinocitelor, celulele principale ale stratului exterior al pielii. Acumularea lor împreună cu inflamația persistentă, contribuie la formarea plăcilor caracteristice psoriazisului.

Frecvent psoriazisul este întâlnit la persoanele cu exces ponderal și diabet, datorită inflamației cronice asociate cu aceste afecțiuni. Această legătură dintre metabolism și inflamație a crescut interesul pentru terapiile care ar putea influența simultan tulburările metabolice și procesele inflamatorii implicate în psoriazis.

Dincolo de controlul glicemic și reducerea greutății, acești agenți au demonstrat proprietăți cardiovasculare, antiinflamatorii și imunomodulatoare importante. Dovezile tot mai numeroase sugerează că aceștia pot influența psoriazisul atât prin efecte metabolice indirecte, cât și prin mecanisme imunomodulatoare directe. Receptorii GLP-1 au fost identificați în plăcile psoriazice, dar nu și în pielea neafectată, ceea ce sugerează un rol potențial în răspunsurile imune de la nivelul leziunilor (7).

Terapia cu agoniști ai receptorilor GLP-1 a fost asociată cu reglarea unor mediatori inflamatori și mecanisme celulare cheie implicate în psoriazis

Din perspectivă metabolică, reducerea greutății și ameliorarea disfuncției țesutului adipos pot diminua producția de substanțe proinflamatorii implicate în inflamația sistemică și cutanată, îmbunătățind astfel, indirect, starea pielii.

Psoriazisul mâinilor – tratament cu GLP-1 – imagine preluată Springer Nature

În același timp, deși majoritatea studiilor sugerează un efect benefic al GLP-1 în psoriazis, au raportate reacții cutanate paradoxale și adverse (erupții psoriaziforme și exacerbări ale psoriazisului) asociate  acestor terapii.

Deși fac parte din aceeași clasă terapeutică, aceste substanțe nu sunt identice. Diferă prin modul în care acționează în organism, intensitatea efectului dar și studiile disponibile pentru fiecare substanță. Aceste diferențe ar putea influența și efectele asupra inflamației și implicit asupra psoriazisului. Prin urmare, efectele acestora asupra psoriazisului nu ar trebui considerate identice, acest lucru subliniind necesitatea unor studii suplimentare.

GLP-1 și Hidradenita Supurativă

Hidradenita supurativă este o boală inflamatorie cronică, manifestată în principal prin noduli dureroși, având ca posibile cauze mutații genetice, alterarea microbiomului cutanat precum și factori fizici, psihologici și factori de mediu. Fiind o afecțiune asociată frecvent cu obezitatea și sindromul metabolic, se pare că agoniștii GLP-1 reprezintă o opțiune terapeutică potențială.

Hidradenita supurativă s-a dovedit a fi o afecțiune dificil de gestionat iar tratamentul este adesea nesatisfăcător.

Terapiile GLP-1 au avut ca rezultat o ameliorare a manifestărilor bolii, reducerea durerii și a perioadelor de exacerbare. Mecanismele propuse pentru explicarea acestor rezultate includ efectele metabolice asociate scăderii în greutate, precum și proprietăților antiinflamatorii ale agoniștilor GLP-1.

Aceste date sugerează că utilizarea agoniștilor GLP-1 ar putea fi extinsă în tratamentul pacienților cu HS și obezitate,

Cicatrici reziduale după remisia hidradenitei supurative – tratament cu semaglutida

imagine preluată Springer Nature

GLP-1 și Regenerarea Pielii

Inflamația nu este implicată doar în bolile inflamatorii cronice ci reprezintă și una din etapele normale ale procesului de vindecare și regenerare a pielii. Datele experimentale ale studiilor recente, sugereaz[ că aceste terapii ar putea influența mai multe tipuri de celule și procese implicate în acest mecanism, inclusiv activitatea fibroblastelor, stresul oxidativ, inflamația și remodelarea matricei extracelulare.

Într-un studiu efectuat pe celule umane din stratul superior al pielii, semaglutida a favorizat supraviețuirea și migrarea fibroblastelor și a accelerat închiderea unei leziuni create experimental. Aceste rezultate sugerează posibila implicație a semaglutidei în procesul de vindecare, însă este important de subliniat că testul a fost realizat în condiții de laborator (8).

Terapiile GLP-1 și răspunsul pielii la tratamentele estetice

Inflamația nu este întotdeauna un proces negativ. În timp ce Inflamația cronică și persistentă poate contribui la apariția sau agravarea unor afecțiuni, un răspuns inflamator local, temporar, limitat și controlat face parte din mecanismele normale de vindecare și regenerare a pielii.

Această diferență este importantă în medicina estetică. Unele proceduri precum biostimulatoarele de colagen, microneedlingul, laserul fracționat sau radiofrecvența cu microneedling, produc în mod intenționat o reacție locală care declanșează o succesiune de procese de regenerare. Sunt implicate fibroblastele, diferite celule ale sistemului imunitar și diferiți mediatori celulari care au ca scop remodelarea matricei extracelulare și stimularea formării de nou colagen.

Pentru că terapiile GLP-1 pot influența procesul inflamator și anumite mecanisme implicate în repararea țesuturilor, apare întrebarea dacă aceste tratamente ar putea modifica răspunsul pielii la procedurile estetice care se bazează pe reacțiile de regenerare.

GLP- 1 și Biostimulatoarele de Colagen

Scăderea în greutate obținută cu ajutorul terapiilor GLP-1 determină reducerea țesutului adipos excedentar, dar poate fi însoțită și de pierderea unei părți din grăsimea facială. Amploarea acestor modificări diferă de la o persoană la alta și este influențată, printre altele, de numărul de kilograme pierdute.

La unii pacienți, reducerea volumului facial poate deveni suficient de evidentă încât aceștia să ia în considerare tratamente estetice pentru refacerea suportului și îmbunătățirea calității țesuturilor, inclusiv biostimulatoarele de colagen

Sculptra și GLP-1

Dintre biostimulatoarele de colagen, cele mai multe date clinice disponibile la pacienții tratați cu GLP-1 sunt în prezent pentru acidul poli-L-lactic (PLLA, Sculptra), pentru care există deja studii dedicate acestei categorii de pacienți.

Sculptra (PLLA) nu determină în mod direct producerea de nou colagen, ci stimulează organismul să-l producă printr-o reacție locală la locul injectării.

Microparticulele de acid poli-l-lactic (care sunt biocompatibile) sunt recunoscute de organism ca material străin și prin urmare are loc o migrare a celulelor macrofage (celule ale sistemului imunitar responsabile de distrugerea particulelor străine). Macrofagele recrutate în jurul particulelor de PLLA eliberează mediatori care contribuie la activarea fibroblastelor. La rândul lor, fibroblastele stimulează producția de colagen și elastină, acționând astfel pentru remodelarea matricei extracelulare.

Deci Sculptra determină un răspuns inflamator local ce activeză macrofagele care la rândul lor activează fibroblastele determinându-le să stimuleze producția de colagen și elastină.

Cum ar putea interveni terapiile GLP-1 în acest proces de stimulare a sintezei de colagen?

Studiile experimentale arată că agoniștii receptorilor GLP-1 poate intervi asupra unor din mecanismele implicate în răspunsul organismului la acidul poli-l-lactic. De asemenea, terapiile sunt asociate cu reducerea inflamației la nivelul întregului organism. Totuși, datele sunt obținute din studii experimentale efectuate pe alte țesuturi, nu direct la nivelul pielii tratate cu Sculptra.

Până în prezent, această ipoteză nu a fost confirmată clinic. Studiile disponibile arată că tratamentele cu Sculptra pot produce rezultate favorabile și la pacienții care continuă terapia GLP-1, dar nu există suficiente date comparative pentru a stabili dacă sinteza de colagen sau intensitatea răspunsului la acidul poli-l-lactic este diferită față de persoanele care nu utilizează aceste terapii.(10).

Hidroxiapatita de calciu și GLP-1

Pentru hidroxiapatita de calciu (CaHA, Radiesse) datele sunt mult mai limitate, fiind publicată până în prezent doar o serie de studii clinice pe un număr redus de pacienți.

Concluzii

Terapiile GLP-1 au efecte care depășesc controlul glicemiei și scăderea în greutate. Efectul lor de influențare a procesului inflamator a devenit o direcție importantă de cercetare inclusiv în dermatologie și estetică. Datele disponibile sugerează posibile beneficii în unele boli inflamatorii cronice ale pielii, precum psoriazisul și hidradenita supurativă, însă mecanismele implicate sunt complexe și nu pot fi separate întotdeauna de efectele scăderii ponderale și ale îmbunătățirii metabolismului.

În medicina estetică, inflamația locală, temporară și controlată face parte din procesul normal de regenerare pe care se bazează numeroase proceduri. Deși există mecanisme prin care aceste terapii ar putea influența acest răspuns, datele actuale nu demonstrează că ele reduc capacitatea pielii de regenerare sau eficiența tratamentelor biostimulatoare.

În cazul Sculptra, rezultatele favorabile înregistrate inclusiv la pacienții care continuă terapia GLP-1 sunt încurajatoare, dar sunt necesare studii comparative pentru a stabili dacă răspunsul la biostimulare diferă față de persoanele care nu utilizează aceste medicamente.

Pe măsură ce popularitatea și utilizarea terapiilor GLP-1 crește, înțelegerea relației dintre metabolism, inflamație și regenerarea pielii va deveni tot mai importantă atât pentru dermatologie, cât și pentru alegerea și planificarea tratamentelor estetice.

Bibliografie:

1. National Library of Medicine – 2025 – Antiinflammatory actions of glucagon-like peptide-1–based therapies beyond metabolic benefits
2. Wiley Online Library – 2026 –The effects of GLP-1RA on inflammatory skin diseases: A comprehensive review
3. National Library of Medicine- 2026 – GLP-1 Receptor Agonists in Chronic Inflammatory Skin Diseases: Immunometabolic Mechanisms and Translational Perspectives
4. National Library of Medicine – sept 2025 – Effects of GLP-1 Receptor Agonists on Psoriasis: An “Agent-Specific” Systematic Review of the Literature
5. National Library of Medicine – 2025 – Use of Glucagon-Like Peptide-1 (GLP-1) Agonists in Modulating Preexisting Dermatologic Disease: A Systematic Review
6. National Library of Medicine – 2026 – Effects of GLP-1 Agonists on Patients with Hidradenitis Suppurativa: A Systematic Review
7. National Library of Medicine – Effects of GLP-1 Receptor Agonists on Psoriasis: An “Agent-Specific” Systematic Review of the Literature
8. National Library of Medicine – Semaglutide Enhances Cellular Regeneration in Skin and Retinal Cells In Vitro
9. National Library of Medicine – Aesthetic Use of Poly-L-Lactic Acid and Hyaluronic Acid Fillers in Medication-Driven Weight Loss Due to GLP-1 Receptor Agonists: Real-World Case Series from Latin America
10. Drgerstman.substack.com – Are GLP-1s sabotaging your Sculptra?