Vitamina D și vitamina K2: De ce e important să le asociem?

Vitamina D și vitamina K2: De ce e important să le asociem?

În ultimii ani, Vitamina D și vitamina K2 sunt două dintre cele mai discutate și studiate suplimente alimentare. Deși fiecare are roluri esențiale în organism, tot mai multe studii arată că efectele benefice ale vitaminei D pot fi amplificate atunci când este administrată împreună cu vitamina K2.

Vitamina D joacă un rol esențial în absorbția calciului și susținerea imunității, însă puțini știu că, fără vitamina K2, acest calciu poate ajunge în locuri nedorite, cum ar fi arterele. Din ce în ce mai multe cercetări subliniază faptul că vitamina D și vitamina K2 trebuie privite ca o echipă, nu ca suplimente independente. Împreună, ele contribuie la sănătatea oaselor, a sistemului cardiovascular și la prevenirea unor dezechilibre importante.

Ce legătură există între ele, cum acționează sinergic și de ce este important să le asociem? Află în continuare tot ce trebuie să știi pentru o suplimentare sigură și eficientă.

• Rolul vitaminei D, deficiența și excesul de vitamină D
• Rolul vitaminei K2, deficiența și excesul de vitamină K
• Cele mai bune surse de vitamină D și K2
• De ce este important să asociem vitamina D cu K2

Rolul vitaminei D, deficiența și excesul de vitamină D

Vitamina D este cunoscută ca fiind vitamina cu rol în metabolismul calciului și fosforului, vitamina care care susține în primul rând sănătatea oaselor.

Există mai multe tipuri de vitamină D, dar cele mai importante sunt vitamina D₃ (colecalciferol) și D₂ (ergocalciferol). 

Vitamina D este sintetizată în piele sub acțiunea razelor solare, poate proveni din surse alimentare sau poate fi adaugată prin suplimente. Fiind o vitamină liposolubilă, excesul de vitamină D, acumulat în lunile însorite de vară și primăvară, este stocat în țesutul gras, de unde este eliberată atunci când expunerea la lumina solară nu este posibilă sau este deficitară.

Vitamina D2 și D3 nu sunt active în organism în forma lor inițială. Ambele trebuie transformate (metabolizate) de ficat și rinichi într-o formă activă, numită vitamina D activă sau calcitriol. Această formă activă stimulează absorbția calciului și fosforului la nivel intestinal (mai multe despre metabolizarea vitaminei D puteți afla din articolul „Vitamina D, rolul și importanța ei în organism„).

Principalul rol al vitaminei D este de menținere a unei structuri osoase sănătoase. Acest lucru se realizează prin favorizarea absorbției intestinale a calciului și menținerea unui echilibru al nivelului calciului în sânge și oase. Ea ajută intestinul să preia calciul din alimente și să îl transfere în sânge, unde poate fi utilizat pentru formarea și menținerea oaselor puternice. Fără suficientă vitamina D, doar o fracțiune din calciul consumat este absorbit, ceea ce poate duce, în timp, la demineralizarea oaselor, osteopenie sau chiar osteoporoză.

Prin urmare, calcitriolul (vitamina D activă) este indispensabil pentru formarea, creșterea și repararea oaselor.

Deficiența de vitamină D

Se produce de obicei când expunerea solară lipește sau este insuficientă și este asociată cu o dietă săracă în vitamina D. De asemenea poate să apară și în anumite afecțiuni sau intervenții chirurgicale la nivelul stomacului sau intestinului.

Când vitamina D este în cantitate insuficientă, are loc o scăderea a absorbției calciului și fosforului, având ca rezultat scăderea nivelului de calciu în sânge, adică hipocalcemia. Această scădere a nivelului de calciu în sânge determină o creștere a activității glandelor paratiroide, care încearcă să mențină acest nivel la valori normale. Organismul va încerca să refacă nivelul calciului prin extragerea acestuia din oase, rezultând o dimineralizare osoasă.

În timpul demineralizării osoase, osul se descompune mai repede decât se reface iar rezultatul este osteomalacia la adulți și rahitismul la copii. În osteomalacie, cunoscută și sub denumirea de „boala oaselor moi”, oasele sunt demineralizate, fragile și predispuse la fracturi.

Adulții prezintă modificări ale mersului, deformări osoase, dureri difuze și oboseală cronică. Deficiența de vitamina D la femeile gravide va determina apariția deficitului de vitamină D la noul născut, care poate prezenta spasme la nivelul feței, mâinilor și picioarelor uneori sub formă de crize, iar mai târziu va fi predispus la dezvoltarea rahitismului (MSD Manual). Copiii între între 1-4 ani vor prezenta deformări ale oaselor, ale curburii coloanei vertebrale, probleme de mișcare.

În organism calciul nu este important doar pentru menținerea sănătății sistemului osos. El este implicat în procese metabolice esențiale cum sunt menținerea ritmului cardiac, în procesele de coagulare a sângelui sau trimiterea și primirea semnalelor nervoase.

Deficiența de vitamină D este asociată și cu alte simptome: insomnie, depresie, dureri musculare și articulare, epuizare, oboseală extremă, probleme de sănătate ale pielii și părului.

Excesul de vitamină D

Excesul de vitamină D este rar întâlnit și provine din suplimentele alimentare. Sursele naturale de vitamină D și expunerea la soare nu pot determina o intoxicație cu vitamină D. Intoxicația cu vitamina D apare atunci când doza de vitamina D este cu mult depășită (de exemplu, de 100 de ori doza zilnică recomandată) pe o perioadă de mai multe luni.

Intoxicația cu vitamina D determină creșetrea nivelului de calciu în sânge (hipercalcemie).

Hipercalcemia se produce deoarece excesul de vitamină D determină următoarele fenomene:

• Se descompune mai mult os decât se formează. (În mod normal, oasele sunt într-un proces continuu de remodelare – adică de distrugere și refacere – pentru a se adapta solicitărilor fiziologice). Ca urmare, calciul este eliberat din os în fluxul sanguin.

• Se absoarbe mai mult calciu din alimente la nivelul intestinului.

Primele simptome ale intoxicației cu vitamina D sunt: pierderea poftei de mâncare, greață și vărsături, urmate de slăbiciune generală, agitație nervoasă și tensiune arterială crescută.

Nivelul ridicat de calciu determină depunerea acestuia în în diverse țesuturi din organism, în special în rinichi, vasele de sânge, plămâni și inimă. Rinichii pot fi afectați permanent, ceea ce poate duce în timp la insuficiență renală.

Rolul vitaminei K2, deficiența și excesul de vitamină K

Vitamina D și vitamina K sunt vitamine liposolubile. Oamenii nu pot sintetiza vitamina K, ea poate fi obținută din frunzele verzi sau este sintetizată în organismul nostru de bacteriile intestinale.

Această vitamină există sub două forme principale: vitamina K1(filochinona) prezentă în principal în legumele cu frunze verzi, și vitamina K2 (menaquinona), prezentă mai ales în produsele lactate fermentate și produsă de bacteriile lactice din intestin.

Au fost obținute și forme sintetice ale acestei vitamine: K3 (menadiona), K4 (menadiol diacetat) si vitamina K5.

• Vitamina K1 este transportată direct în ficat și are un rol esențial în procesul de coagulare a sângelui.
• Vitamina K2 este transportată către țesuturi extrahepatice, cum ar fi oasele și peretele vascular, intervine în menținerea sănătății oaselor, a sistemului cardiovascular, susține anumite procese metabolice cum este producția de insulină sau funcția cerebrală. În oase ajută la întegrarea calciului în matricea osoasă iar în țesuturile moi previne depunerea de calciu, degradarea fibrelor elastice inflamația și tromboza.

Surse de vitamina K:

• Vitamina K1 se găsește în frunze verzi și uleiuri vegetale.
• Vitamina K2 este produsă de bacteriile din intestin, poate fi sinterizată de acestea din vitamina K1. Natto, un preparat japonez din soia fermentată, conține cele mai mari cantități de vitamina K2 dintre toate alimentele. Brânzeturile conțin diferite cantități de K2 în funcție de procesul de fermentație prin care sunt obținute și tulpinile bacteriene folosite. Brânza norvegiană Jarlsberg are unele dintre cele mai ridicate niveluri. Varza murată și alte produse fermentate conțin K2. Cantități mai mici se găsesc în: unt, gălbenușuri de ou de la găini crescute liber, carne provenită de la animale hrănite cu iarbă sau crescute în aer liber.
• Vitaminele K3, K4 și K5 sunt obținute sintetic.

Deficiența de vitamină K2

Deoarece cantitatea de vitamină K transferată de la mamă prin placentă este redusă, deficitul de vitamină K este frecvent întâlnit la nou născuți, în special la cei hrăniți la sân. De asemenea, la nou-născuți, bacteriile benefice care produc vitamina K în intestin nu sunt încă prezente iar laptele matern conține cantități reduse de vitamina K.

Deficiența de vitamină K poate determina apariția hemoragiilor, din această cauză nou născuților li se administrează vitamina K injectabilă la scurt timp după naștere, în primele 6 ore.

Boala hemoragică a nou născutului produsă de deficitul de vitamină K, se manifestă prin hemoragii spontane și prelungite ce pot apărea în orice zonă a corpului, cea mai gravă fiind hemoragia intracraniană. Consecințele acesteia sunt grave pe termen lung și pot produce moartea bebelușului.

Deficiența de vitamină K la adulți este rară pentru că multe vegetale conțin vitamina K și de asemenea bacteriile din intestin o produc. Totuși, poate să apară atunci când anumite medicamente blochează metabolizarea vitaminei K.

Pentru că vitamina K este o vitamină liposolubilă și este asimilată bine când este asociată cu alimente grase, o dietă săracă în alimente grase poate determina o scădere a nivelului vitaminei K în organism. La fel se întâmplă și în bolile ce împiedică absorbția grăsimilor, de exemplu în obstrucția vezicii biliare sau fibroza cistică.

Sunt situații în care anticoagulantele sunt prescrise adulților pentru a preîntâmpina apariția cheagurilor de sânge:

• când persoanele sunt imobilizate la pat
• în recuperarea postoperatorie
• în cazul fibrilației cardiace, când ritmul cardiac este anormal și neregulat

Dacă o persoană are deficiență de vitamină K, administrarea de anticoagulante care interferează cu sinteza factorilor de coagulare, poate crește riscul de sângerare sau poate agrava o sângerare deja existentă. De aceea, persoanele care iau anticoagulante trebuie să verifice periodic, prin analize de sânge, viteza de coagulare a sângelui.

Excesul de vitamină K

Vitamina K se gaseste in tot corpul, inclusiv ficat, creier, inima, pancreas si oase. Ea se descompune foarte repede si se excreta in urina sau fecale. Din acest motiv, rareori atinge niveluri toxice in organism chiar si cu aporturi mari, asa cum se poate intampla uneori cu alte vitamine liposolubile.

Intoxicația cu vitamina K este extrem de rară. Poate să apară doar în cazul administrării pe termen lung a injecțiilor cu vitamina K, ducând la distrugerea globulelor roșii și icter.

În cazul supradozării vitaminei K, simptomele sunt:

• ficat mărit

• paloare

• transpirație excesivă

• dificultăți de respirație

• rigiditate musculară

• edeme (umflături)

• respirație neregulată

• reducerea mișcărilor sau a activității

• pleoape umflate și înroșirea pielii

De ce este benefic să asociezi vitamina D cu vitamina K2?

Atât vitamina D, cât și vitamina K sunt necesare organismului nostru pentru o funcționare normală. Ele se găsesc în surse naturale, în alimente, dar pot fi administrate și ca suplimente alimentare.

Ambele vitamine joacă un rol esențial în metabolismul calciului, în sănătatea sistemului cardiovascular și contribuie la buna funcționare a sistemului imunitar. Fără un aport adecvat din aceste vitamine, riscul de dereglări metabolice, fragilitate osoasă, calcifiere arterială și slăbirea capacității de apărare a organismului poate crește semnificativ.

Vitamina D și vitamina K2 pentru sănătatea oaselor

În ceea ce privește sănătatea oaselor, ambele vitamine lucrează sinergic pentru a extrage și a direcționa calciul acolo unde este nevoie de el:

• Vitamina D ajută la extracția calciului din alimente
• Vitamina K2 îl depozitează acolo unde trebuie: în oase și dinți, nu în țesuturi moi, cum ar fi pereții arteriali sau cartilajul – acumularea în aceste locuri poate duce la boli cardiovasculare. În plus, vitamina K ajută la producerea osteocalcinei, proteină produsă de celulele osoase, esențială pentru mineralizarea osului (procesul prin care osul devine dur și rezistent.

Aceste două vitamine sunt mai eficiente pentru sănătatea oaselor atunci când sunt luate împreună decât separat.

Deși nu există dovezi clare că administrarea vitaminei D fără K2 ar fi dăunătoare, știm că:

• Lipsa vitaminei K poate duce la depuneri neregulate de calciu în organism, ceea ce înseamnă că în loc să fie direcționat spre oase și dinți, calciul se poate acumula în țesuturi moi, cum ar fi pereții vaselor de sânge sau cartilaje.

• Dozele foarte mari de vitamina D pot crește nivelul de calciu în sânge, mai ales dacă nivelul de K2 este scăzut, ceea ce crește riscul de boli cardiace datorită depunerii calciului în pereții vaselor.

Deci, dacă folosești vitamina D ca supliment pe termen lung, trebuie să incluzi și vitamina K2.

Vitamina D și vitamina K2 pentru sănătatea inimii și a sistemului arterial

Sănătatea inimii este de asemenea susținută de vitamina D și vitamina K2. Ideea potrivit căreia vitamina D susține sănătatea inimii, a pornit de la studiile observaționale ce au constatat că, persoanele cu un nivel sanguin crescut de vitamina D prezintă o rată scăzută de boli cardiovasculare.

Cercetările ulterioare au dovedit că, vitamina D este implicata in reglarea unui hormon, renina, care controleaza echilibrul fluidelor si tensiunea arteriala. Astfel, o deficienta de vitamina D poate duce la suprareglare, cauzand hipertensiune si deteriorarea vaselor de sange.

Vitamina D și vitamina K joacă un rol important în prevenirea aterosclerozei (îngustarea vaselor de sânge datorită depunerii plăcilor de aterom, plăci formate din colesterol și calciu):

• Vitamina D intervine în reducerea procesului inflamator al întregului organism, un factor important în dezvoltarea aterosclerozei.
• Vitamina K previne depunerea calciului la nivelul pereților arterelor, inclusiv arterele inimii. Acest fenomen este cunoscut sub numele de calcifiere vasculară și este asociat cu un risc crescut de boli cardiovasculare.

Vitamina D și vitamina K2 pentru sistemul imunitar

Vitamina D are un rol fizioologic important în reglarea expresiei genelor implicate în buna funcționare a sistemului imun.

• Vitamina D are un rol în dezvoltarea celulelor dendritice și a celulelor natural killer (NK). Acestea sunt celule imune specializate, esențiale în prima linie de apărare a organismului împotriva agenților patogeni. Celulele dendritice sunt considerate santinelele sistemului imunitar și sunt un ajutor de bază pentru limfocitele T (capabile să recunoască particulele străine, ,,intrușii,, din organism). De asemenea, vitamina D poate reprezenta un factor important în mecanismul bolilor autoimune, deoarece nivelurile scăzute ale acestei vitamine sunt considerate un factor de risc în unele boli autoimune.

Multe dintre celulele sistemului imunitar conțin receptori pentru vitamina D. Odată activată, vitamina D stimulează producția a două proteine cu rol în lupta antimicrobiană.Acestea contribuie la eliminarea bacteriilor dăunătoare și au rol în autofagie – un proces natural prin care organismul elimină celulele deteriorate sau nefuncționale.

• Vitamina K are, de asemenea, un rol în modularea reacției celulelor T în timpul răspunsului imun. O reacție exagerată a acestor celule este adesea asociată cu dezvoltarea bolilor autoimune. Studii științifice efectuate de-a lungul mai multor ani au demonstrat rolul vitaminei K în boala inflamatorie intestinală (vitamina K2 are rol semnificativ în diversitatea microbiomului intestinal), în diabetul zaharat de tip1 ( vitamina K are rol demonstrat în reducerea concentrației de glucoză din sânge), în scleroza multiplă (vitamina K1 și K2 luate împreună pot previni instalarea sau evoluția bolii), artrita reumatoidă.

Beneficiile vitaminei D și K2 sunt certe dar acest lucru nu înseamnă că suplimentând cantitatea acestor vitamine în organism vom fi feriți de probleme ale sistemului osos, inimii și imunității. Persoanele care petrec mai mult timp în aer liber vor beneficia de sinteza vitaminei D în mod natural, iar dacă acest timp petrecut afară presupune și mers sau orice tip de activitate fizică, inima și sistemul circulator vor avea de câștigat.

Totodată, o dietă bogată în alimente ce conțin vitamina D și Vitamina K (pește, ouă, frunze verzi, alimente fermentate) are un rol esențial în menținerea echilibrului nutrițional și sprijinirea funcțiilor organismului pe termen lung. Alegând alimente variate și integrând obiceiuri sănătoase în viața de zi cu zi, nu doar că ne asigurăm un aport adecvat de vitamine, dar contribuim și la prevenirea deficiențelor, fără a depinde exclusiv de suplimente.

În final, un stil de viață activ și o alimentație echilibrată sunt fundamentul real al unei sănătăți durabile.

MSD Manual – Vitamin D Excess

MSD Manual – Vitamin D Deficiency

National Library of Medicine – Vitamin K

Springer Nature – VitaminK Excess

National Heart, Lung and Blood Institute – Vitamin D for heart health: where the benefits begin and end

Science Direct – A review of the critical role of vitamin D axis on the immune system

Research Gate – Vitamine K and The Immune System

DovePress – Vitamin K: Infection, Inflammation, and Auto-Immunity